Deviatii de comportament socio-etologic la canine de companie

1 INTRODUCERE Devierile comportamentale ale animalelor de companie incită interesul specialiştilor în mai mare măsură decât cele ale animalelor de producţie, dintr-un motiv uşor de înţeles: animalele de companie locuiesc împreună cu oamenii, capătă cu vremea statut de membru al familiei, fiind pentru familia de adopţie tovarăşi de viaţă si prieteni, posedă un grad ridicat de inteligenţă, percepţie şi ataşament faţă de om; în plus, abaterea de la normal a comportamentului acestora poate cauza prejudicii de cele mai diverse facturi proprietarului: agresiune fizică, distrucţia locuinţei, murdărirea spaţiului cu urină şi fecale, deranjarea fonică a vecinilor şi, de aici, înrăutăţirea relaţiilor între vecini. Datorită încrederii şi importanţei cu care sunt creditate animalele de companie în societatea modernă, oamenii au pretenţia ca favoriţii lor să se comporte şi să se manifeste “uman”. Proastele obiceiuri ale acestora, câştigate de-a lungul creşterii, din diferite motive, îi determină pe proprietari să renunţe la animalele de companie favorite, adesea şi datorită lipsei de timp şi de disponibilitate în materie, de preocupare pentru “bunăstarea” animalelor [7]. În urma unor asemenea experienţe rămân traumatizaţi atât proprietarul, care nu înţelege unde a procedat greşit în educaţia câinelui, cât şi animalul de companie, care nu pricepe ce se aşteaptă de la el. Realizând că problemele pe care le ridică animalele cu comportament deviat nu au fost studiate suficient în medicina veterinară românească şi că numărul lor este în creştere, am hotărât să abordăm pentru teza noastră această temă delicată. Dintre cele două specii ce primează în preferinţele deţinătorilor de animale de companie, ne- am oprit asupra speciei canine, aceasta prezentând, de departe, cele mai complexe deviaţii comportamentale de la normal. Lucrarea este structurată în patru părţi. Partea întâi este un studiu bibliografic, prin care ne-am propus: să evaluăm incidenţa 1 şi prevalenţa 2 deviaţiilor comportamentale în populaţia canină, după anumiţi autori; să identificăm mecanismele etiopatogenezei incriminate că ar sta la baza apariţiei respectivelor manifestări; să încercăm descrierea celor mai frecvente deviaţii socio-etologice întâlnite la câine. În cadrul abordării etiopatogenezei acestui tip de tulburări, responsabile de abaterile de la normal, am încercat să clarificăm în ce măsură deviaţiile comportamentale ale câinilor sunt considerate, de diverşi autori, psihopatii (dezvoltări 1 Incidenţa (epidemiologică): totalitatea cazurilor noi de îmbolnăvire înregistrate într-o colectivitate, în unitatea de timp (an, semestru, trimestru, sezon etc.).