Raspunderea partilor in contractul de transport pe calea ferata

3 CONSIDERAŢII GENERALE Gradul de dezvoltare al transporturilor ilustrează sugestiv nivelul de viaţă materială al unei ţări. Scriitorul Rudyard Kipling spunea, într-o expresie figurată, că în esenţă „o civilizaţie este un drum”. Aceleaşi valenţe se desprind din constatarea că „transportul constituie deopotrivă modelul şi reflectarea unei societăţi” 1 . Deplasarea în spaţiu a persoanelor şi bunurilor ce le aparţin sau care servesc în procesul de producţie constituie o realitate perceptibilă de la sine. 2 Activitatea de transport constituie mijlocul prin care se înlesneşte schimbul de bunuri şi deplasarea oamenilor de la un loc la altul, în timp şi spaţiu, reprezintă un domeniu important al activităţii economico-sociale prin intermediul căruia se realizează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi persoanelor, în vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale societăţii omeneşti. Gradul de dezvoltare al transporturilor ilustrează sugestiv nivelul de viaţă materială al unei ţări. În România, în procesul de tranziţie spre economia de piaţă, transportul contribuie la apropierea zonelor economice, dezvoltarea tuturor ramurilor economiei naţionale, a judeţelor, repartizarea producţiei şi desfacerii, dezvoltarea legăturilor dintre ramurile industriei, dintre industrie şi agricultură, dintre oraşe şi sate. Pe plan economic, transportul se analizează ca o fază inseparabilă a producţiei şi desfacerii de mărfuri sau de servicii. Atât în amonte faţă de procesul de producţie, cât şi în aval, în raporturile cu piaţa, intervin contracte de furnizare, de vânzare-cumpărare sau de prestări servicii. Actele menţionate, de transmisiune de drepturi sau de folosinţă sunt corolarul inevitabil al oricărui transport. 1 Denis Broussolle, Le Transport, Paris,1995,p.5