Alienare, absurd, atrocitate în romanul actual. Michel Houellebecq

3 Semnele mileniului. Un argument Konrad Lorenz, într-un studiu asupra elementelor socio-culturale care definesc societatea contemporană, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate 1 , delimita, cu clarviziune şi acuitate, o succesiune de „deficienţe” care au nefastul atribut de a cangrena chipul – deja stigmatizat – al viitorului omenirii. Ele dinamitează pilonii pe care umanitatea se edificase de-a lungul mileniilor şi aruncă, sub semnul unei certitudini indezirabile, premoniţia unui apocalips social şi politic. De la suprapopularea Pământului, care obligă, prin excedentul de contacte sociale, la un autoexil involuntar şi într-un fel non-uman, la pustiirea spaţiului vital natural, care condamnă individul la o „cultură a prefabricatelor”, toate dau simptomele unei insidioase septicemii, dincolo de superficiile aparent inofensive, banalizate şi bagatelizate, care erodează nu numai specificitatea fiecăruia dintre noi, dar tensionează şi centura inexpugnabilă a relaţiilor sociale; în afara acestora, departe de ceilalţi şi înstrăinaţi de noi înşine, aneantizarea. Într-o cursă infinită şi insaţiabilă, omenirea se anesteziază de elxirul autodepăşirii. O multiformă maladie a progresului tehnologic, pervertirea umanului prin artificial / contopirea acestuia prin automatismul social şi reflexul condiţionat al normalităţii high-tech condamnă ireversibil la o delimitare de ceea ce este esenţial uman: abilitatea de a reflecta, pierduta ataraxie a anticilor, contemplaţia per se. Inerent, transferând tehnicii interfaţa combinatorie-interpretativă (de decriptare) a realităţii, delegând circuitelor omnipotente obligaţia de a recepta şi de a ne satisface imperativele, emulaţia care ne definea ca mamifere superioare lasă locul unei „moleşeli” indiscutabile şi de nevindecat; evoluţia tehnologiei şi a farmacologiei impune o intoleranţă crescândă la orice impediment care contravine „luxului de a fi”. Sunt glorificate confortul, igiena şi masificarea; ele osifică însă efervescenţa competiţională şi mortifică afectele primare, esenţiale, care agonizează sub masca unui conformism dezarticulat. Un plictis generalizat, le mal du millénaire, o opacizare a oricărui orizont atrofiază capacitatea de autogeneză, de emancipare şi, implicit, semnează girul unei degenerări ubicue, fără precedent în istorie. 1 Lorenz, Konrad, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, Editura Humanitas, Bucureşti, 2007;