Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

Modelarea rationalitatii fizice şi metafizice

REZUMAT

“Modelarea raţionalităţii…”, chiar modelare face ca demers; în baza unui sistem axiomatic, şi având la bază o nouă logică – logica trivalentă, construieşte cea mai plauzibilă paradigmă a realităţii, atât fizice, cât şi metafizice, denumind-o MESER.
Noua construcţie permite explicarea obiectivă a existenţei antimateriei, gravitaţiei, levitaţiei, energiei mentale etc., oferind pentru prima dată definiţii nonpsihologiste ale spaţiului şi timpului.
Rezolvând câteva aporii filosofice, “Modelarea …” construieşte implicit o paradigmă a fiinţării, atât substanţiale, cât şi spirituale, ocazie cu care valorifică elementele esenţiale din antropofilosofia unor personalităţi ca Leibniz, Hasdeu, Heidegger.
În sfârşit, “Modelarea…” oferă explicaţii epistemologice pentru cele mai multe fenomene “paranormale” şi propune o hermeneutică noncomformistă a unor dogme religioase.

ABSTRACT

“The Modeling of Rationality” does exactly what it says; based on a system of axioms and relying on a new logic - the trivalent logic – it builds the most plausible paradigm of reality, both physical and metaphysical, designated as MESER
The new construct allowsan objective explanation of the existance of antimatier, gravitation, levitation, mental energy etc.,putting forward, as a premiere, non-psychologistic definitions of space and time.
By solving a few philosofical aporias, “The Modeling…” constructs implicitly a paradigm of Being, both substantial and spiritual, an opportunity to developsome essential elements of the antropophilosophy of personalities such as Leibniy, Hasdeu and Heidwggwr .
Finally, “The Modeling…” provides some epistemological explanations for most “paranormal” phenomena and advances a nonconformist hermeneutics of some religious dogmas.

RESUME

“Le Modelage de la rationalite”, realise justement cette action; fonde sur un systeme d’axiomes et soutenu par une nouvelle logique – la logique trivalente – il construit le paradigme le plus plausible de la realite, tant physique que methapysique, designe MESER.
La nouvelle construction permet l’explication objective de l’existence de l’antimatiere, de la gravitation, de la levitation, de l’energie mentale, etc., en offrant, pour la premiere fois, des definitions non-psychologiques de l’espace et du temps.
En trouvant la solution de quelques apories philosophiques, “Le Modelage…” bâtit implicitement un paradigme de l’Etre, substantiel autant que spirituel, une occasion pour developper quelques elements essentiels de l’anthropophilosophie de quelques personalites comme: Leibniz, Hasdeu, Heidegger .
Enfin, “Le Modelage…” offre des explications epistemologiques pour la ploupart des phenomenes “paranormaux” et propose une hermeneutique non-conformisre de guelques dogmes religieu .

Mostra/Nascondi contenuto.
14 2. FUNDAMENTAREA CONCEPTULUI MESER Cronologia devenirii conceptului MESER poate fi identificatã în teoriile filosofice elaborate de-a lungul timpului. Prima şi cea mai fermã afirmaţie despre fenomenul rematerializãrii apare la filosoful antic Thales din Milet. El “vedea“ realitatea materialã şi realitatea spiritualã ca douã lumi suprapuse, între care existã o permanentã osmozã; asemãnãtor cu prevederile conceptului MESER, care însã, emite ipoteza transformării consecutive a realităţii materiale şi realităţii antimateriale, una în alta prin intermediul realităţii spirituale, iar permanenta osmoză există între fiecare dintre acestea şi realitatea spirituală. Asemãnãtor lui Thales, şi alţi reprezentanţi ai şcolii filosofice ioaniene au fost preocupaţi de câte un model al lumii; fiecare din ei considerând ca element primordial al acesteia, sau apa (Thales), sau aerul (Anaximene), sau focul (Heraclit din Efes). Deşi încercãrile de modelare a lumii, în concepţia filosofilor antici pot pãrea naive, nu se poate neglija faptul cã alegerea reprezentãrilor respective este legatã de caracterul dialectic al lumii - caracter pe care voiau sã-l evidenţieze. Oare, modelul focului, al lui Heraclit, alãturi de fundamentele dialecticii, care i se datoreazã, nu prefigureazã conceptul modern despre natura energeticã (sinergetism) a lumii materiale şi spirituale? Conceptele filosofice antice despre lume, în special cele ioaniene, au apãrut ca replici la conceptele mitologice, evident artificiale, naive şi, deci, caracterul lor materialist este scuzabil şi nu trebuie exagerat. Aşa-zisul ateism antic este contrapus nu divinitãţii ci imaginii idilice, mitice, despre lume. Filosofii antici, inclusiv Democrit, nu sunt atei, ci cel mult amitici. Modelarea conceptelor, inclusiv cel al entitãţii raţionale, nu trebuie consideratã drept construcţie artificialã, atât timp cât se dovedeşte necesarã (principiul raţiunii suficiente), riguros făcutã (perfecţiune internã) şi nu contravine principiilor ştiinţifice ferme. Un model exemplar, funcţional şi astãzi este modelul sistemului planetar construit logic şi fundamentat ştiinţific de Nicolaus Copernicus şi Iohannes Kepler, fãrã a mai vorbi de modelul atomic al lui Niels Bohr. Valabilitatea metodei modelãrii speculative este confirmatã în plus şi de cea oferitã de modelãrile matematicii, cum ar fi geometriile neeuclidiene datorate lui I.Bolyai, lui Lobacevski sau lui Gauss, sau aşa numitele algebre Boole - modelãri speculative cu aplicaţii teoretice şi practice spectaculoase. #Viabilitatea unei modelări nu se apreciază după criteriul valorii de adevăr, ci după posibilitatea de a explica fenomene şi legile lor, după posibilitatea rezolvării unui număr cât mai mare de paradoxuri şi de aporii filosofice.# Dacã filosofia în general, şi diferitele sale ramuri în special, se studiazã pe calea psihologistã, mai puţin aptă epistemologic, este din cauzã cã s-a renunţat prea în necunoştinţã de cauzã la metoda modelãrii speculative, deşi Descartes a sugerat-o cel puţin în douã din lucrãrile sale fundamentale; ”Discurs asupra metodei” şi “Regulae ad Directionem Ingenii”. #Se pare că primul care a încercat expres crearea modelului, a paradigmei, preconizată de Descartes ca modalitate în filosofie, a fost Leibniz; Monadologia şi Teodiceae fiind cele mai concrete exemple. In acelaşi sens ar putea fi citat şi Heidegger, dar Daseinul său nu a reuşit să treacă şi dincolo de realitatea strict materială.# Baruch de Spinoza afirmã cã <...metoda geometriei furnizeazã schema idealã de cunoaştere a fiinţãrii, existenţei...> ceea ce înseamnã, aproape explicit, trimiterea la metoda modelãrii conceptelor în speţă. Corectitudinea modelãrii (perfecţiunea internã) se justificã pe cale logico- matematicã, valoarea intrinsecã a unui model fiind cu atât mai evidentã cu cât reuşeşte sã ofere explicaţii logice şi coerenţã pentru cât mai multe fenomene, şi cu cât rezolvã mai multe aporii ale filosofiei clasice, chiar cu riscul de a da naştere altora. In fond, o reuşitã

International thesis/dissertation

Facoltà: -

Autore: Gheorghe Dinulescu-campina Contatta »

Composta da 154 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 236 click dal 22/06/2007.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.