Genesisdiceae sau Discurs asupra creaţiei şi evoluţiei

5 CAP.I SCRIERILE SUMERIENE ŞI BABILONIENE 1. SISTEMUL PLANETAR SOLAR în cele ce urmează, din cauză că sunt puţin cunoscute, este necesar să facem un inventar sumar al informaţiilor furnizate de scrierile sumeriene şi babiloniene, recent descifrate de Zahar Sitkin - cel care s-a ocupat cu studiul limbilor popoarelor antice în cauză. Cu o vechime de cca. 6.ooo de ani, unele informaţii din documentele amintite, sunt deja confirmate de ultimele descoperiri ştiinţifice, altele răstoarnã punctele de vedere ştiinţifice devenite apodictice şi, în sfârşit, unele încã par fanteziste şi greu de acceptat, fiind în contradicţie atât cu ştiinţa cît şi, aparent, cu afirmaţiile din Biblie. Este de precizat cã scrierile sumeriene şi babiloniene fac referiri explicite, la evenimente cu vechime de 4 - 5 miliarde de ani în ce priveşte cosmologia* şi cosmogonia*, şi una de cca. 375.ooo şi apoi 15o.ooo de ani, în ce priveşte “proiectarea” creerii, după cum vom dovedi, repetate, a fiinţei umane. De asemenea, informaţiile cosmologice şi cosmogonice sumeriene se referă exclusiv la problematica sistemului nostru planetar, nu şi la cea a Cosmosului* şi Universului* în general, şi numai la fiinţa umană pămînteană, nu şi la Omul – fiinţă universală, aşa cum o face mult mai complet, Biblia. Scrierile sumeriene, în special “cele şapte tablete ale genezei”, cu o vechime de cca. 6.ooo de ani - oricând reproductibile de pe bine-cunoscutele peceţi cilindrice, prezintă imaginea sistemului nostru planetar având în mod explicit Soarele în poziţie centrală şi, ceea ce este aproape incredibil, cele zece planete ale sale, nu nouă, plasate la distanţe şi în mărimi cvazicorecte; ori cel puţin Uranus, Neptun şi Pluto, fără a mai vorbi de acea ultimă planetă X*, nu erau cunoscute nici măcar de Galilei, fiind descoperite abia în 1781, 1846, 193o, respectiv după anul 2ooo. In documentele sumeriene, planetele sistemului nostru planetar sunt menţionate şi listate, unele fiind şi caracterizate prin însuşiri specific astronomice (culoare, alias luminozitate), în plus sunt ciudat numerotate (prin puncte); Marte era a şasea, Pãmântul (Ki) a şaptea etc., dinspre exterior spre Soare, sugerând cã aceste informaţii provin din surse extraterestre, de la cineva care putea privi sistemul nostru planetar din afara sa. #Denumirile sumeriene ale planetelor sunt în genul: Nudimmut - creatorul artistic (probabil Neptun, de culoare albastru-verzui), Anu - bãrbatul din ceruri (Uranus de culoare verde strãlucitor. Aşa este!), Anshar - strãmoşul cerurilor (Saturn), Ki-Shar - strãmoşul pãmânturilor (Jupiter), Lahmu - zeul războiului (Marte), Ki (noua Tiamat – Terra), Mumu (Venus), Apsu (Mercur) - denumiri cu o anume rezonanţă mantrică, folosită abuziv în acea tehnică insiduoasă a acelei meditaţii numită “transcendentală” - iraţională, halucinantă şi dezumanizantă. Semnificaţia fiecărei denumiri poate fi furnizoare de informaţii importante; rămâne însă să se studieze dacă Sitkin, ca nespecialist în astronomie, să nu fi fost indus în eroare de faptul că Marte este considerat zeul răsboiului, deşi din documentele sumeriene acest zeu ar putea fi Jupiter.# Într-o listare mai veche apare planeta Tiamat plasatã între actualele planete Jupiter şi Marte. In configuraţia, se pare definitivă, a sistemului nostru planetar, în locul planetei Tiamat apare Rakish - brăţara creatã (sugestivã denumire!), care corespunde centurii de asteroizi, dar şi o nouã planetã Ki între Marte şi Venus, deci Terra. Cea mai des pomenită dintre planete, documentele sumeriene o amintesc pe acea a zecea planetă numită Neberu, cu statut iniţial de astru rãtãcitor şi care în urmã cu cca. 4,5 miliarde de ani ar fi fost captatã de sistemul solar în urma unei configuraţii speciale în care