Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

Genesisdiceae sau Discurs asupra creaţiei şi evoluţiei



Genesisdiceae, o modernă variantă dintre numeroasele teorii despre “facerea lumii”, abordează subiectul în mod nediscriminator, atât din perspectiva fizică cât şi din cea metafizică, “construind”, după toate regulile matematice, un model pertinent atât al existenţei cât şi al fiinţării.
Deşi aduce şi elemente de noutate ştiinţifică, prezenta lucrare valorifică şi “descifrează” cu precădere informaţiile furnizate de “Cartea Cărţilor”, promovând un punct de vedere epistemologic care nu pune accentul pe demistificarea, ci pe demitizarea atât a religiei cât şi a ştiinţei.
Rezultatul final concret este cea mai nouă teorie epistemologică a naşterii şi evoluţiei Universului, teorie care se îndepărtează de speculaţiile fabularde, science fiction gen «Big Bang », « Cortine energetice » sau « Multivers » (Universuri paralele), şi cea mai plauzibilă versiune a creerii fiinţării, inclusiv a celei întrupate.
Componentele cosmogenica respectiv biogenica ale paradigmei propuse in Genesisdiceae, pentru Univers si fiintare, se imbina atat de firesc si neparadoxal, incat satisfac cvazitotal principiul einsteinian privind "perfectiunea interna si confirmarea externa" a unei teorii apte.
In plus, facand abstractie ca o ipoteza intuitionista (o conjectura) nu are nevoie de demonstratie, teoria expusa in Genesisdiceae este perfect demonstrabila prin hermeneutica ferm epistemologica aplicata primei carti a lui Moise, Geneza.
Momentul in care atare maniera demonstrativa va fi oficial admisa de stiinta conformista, va fi semnalul ca "democratizarea" COMITETULUI PENTRU ACORDAREA PREMIULUI NOBEL,este pe cale sa se produca.

Mostra/Nascondi contenuto.
5 CAP.I SCRIERILE SUMERIENE ŞI BABILONIENE 1. SISTEMUL PLANETAR SOLAR în cele ce urmează, din cauză că sunt puţin cunoscute, este necesar să facem un inventar sumar al informaţiilor furnizate de scrierile sumeriene şi babiloniene, recent descifrate de Zahar Sitkin - cel care s-a ocupat cu studiul limbilor popoarelor antice în cauză. Cu o vechime de cca. 6.ooo de ani, unele informaţii din documentele amintite, sunt deja confirmate de ultimele descoperiri ştiinţifice, altele răstoarnã punctele de vedere ştiinţifice devenite apodictice şi, în sfârşit, unele încã par fanteziste şi greu de acceptat, fiind în contradicţie atât cu ştiinţa cît şi, aparent, cu afirmaţiile din Biblie. Este de precizat cã scrierile sumeriene şi babiloniene fac referiri explicite, la evenimente cu vechime de 4 - 5 miliarde de ani în ce priveşte cosmologia* şi cosmogonia*, şi una de cca. 375.ooo şi apoi 15o.ooo de ani, în ce priveşte “proiectarea” creerii, după cum vom dovedi, repetate, a fiinţei umane. De asemenea, informaţiile cosmologice şi cosmogonice sumeriene se referă exclusiv la problematica sistemului nostru planetar, nu şi la cea a Cosmosului* şi Universului* în general, şi numai la fiinţa umană pămînteană, nu şi la Omul – fiinţă universală, aşa cum o face mult mai complet, Biblia. Scrierile sumeriene, în special “cele şapte tablete ale genezei”, cu o vechime de cca. 6.ooo de ani - oricând reproductibile de pe bine-cunoscutele peceţi cilindrice, prezintă imaginea sistemului nostru planetar având în mod explicit Soarele în poziţie centrală şi, ceea ce este aproape incredibil, cele zece planete ale sale, nu nouă, plasate la distanţe şi în mărimi cvazicorecte; ori cel puţin Uranus, Neptun şi Pluto, fără a mai vorbi de acea ultimă planetă X*, nu erau cunoscute nici măcar de Galilei, fiind descoperite abia în 1781, 1846, 193o, respectiv după anul 2ooo. In documentele sumeriene, planetele sistemului nostru planetar sunt menţionate şi listate, unele fiind şi caracterizate prin însuşiri specific astronomice (culoare, alias luminozitate), în plus sunt ciudat numerotate (prin puncte); Marte era a şasea, Pãmântul (Ki) a şaptea etc., dinspre exterior spre Soare, sugerând cã aceste informaţii provin din surse extraterestre, de la cineva care putea privi sistemul nostru planetar din afara sa. #Denumirile sumeriene ale planetelor sunt în genul: Nudimmut - creatorul artistic (probabil Neptun, de culoare albastru-verzui), Anu - bãrbatul din ceruri (Uranus de culoare verde strãlucitor. Aşa este!), Anshar - strãmoşul cerurilor (Saturn), Ki-Shar - strãmoşul pãmânturilor (Jupiter), Lahmu - zeul războiului (Marte), Ki (noua Tiamat – Terra), Mumu (Venus), Apsu (Mercur) - denumiri cu o anume rezonanţă mantrică, folosită abuziv în acea tehnică insiduoasă a acelei meditaţii numită “transcendentală” - iraţională, halucinantă şi dezumanizantă. Semnificaţia fiecărei denumiri poate fi furnizoare de informaţii importante; rămâne însă să se studieze dacă Sitkin, ca nespecialist în astronomie, să nu fi fost indus în eroare de faptul că Marte este considerat zeul răsboiului, deşi din documentele sumeriene acest zeu ar putea fi Jupiter.# Într-o listare mai veche apare planeta Tiamat plasatã între actualele planete Jupiter şi Marte. In configuraţia, se pare definitivă, a sistemului nostru planetar, în locul planetei Tiamat apare Rakish - brăţara creatã (sugestivã denumire!), care corespunde centurii de asteroizi, dar şi o nouã planetã Ki între Marte şi Venus, deci Terra. Cea mai des pomenită dintre planete, documentele sumeriene o amintesc pe acea a zecea planetă numită Neberu, cu statut iniţial de astru rãtãcitor şi care în urmã cu cca. 4,5 miliarde de ani ar fi fost captatã de sistemul solar în urma unei configuraţii speciale în care

International thesis/dissertation

Facoltà: Cosmogenie

Autore: Gheorghe Dinulescu-campina Contatta »

Composta da 79 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 93 click dal 26/06/2007.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.