Contractul de vanzare cumparare in dreptul comercial roman

2 INTRODUCERE O economie sănătoasă este susţinută de onestitatea şi frecvenţa raporturilor juridice dintre parteneri, în procesul producţiei şi circulaţiei bunurilor şi serviciilor cu scopul satisfacerii trebuinţelor oamenilor. Însă un asemenea deziderat nu se poate realiza decât cu ajutorul actului prin care aceste raporturi iau naştere şi/sau se sting şi anume pe contract. 1 Instrument juridic însemnat în viaţa economică, contractul este cunoscut din cele mai vechi timpuri. Stăpânirea romană l-a adus şi pe meleagurile ţării noastre. Astfel la sfârşitul veacului al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului următor, s-au descoperit în zona fostelor mine de aur ale Daciei Traiane, la Alburnus Maior, circa 50 de tăbliţe cerate, din care s-au păstrat 25, publicate în anul 1873 de celebrul istoric Theodor Momsen în monumentala sa operă “Corpus inscriptiorum latinarum”. Ele conţin textele unor contracte civile – unice în lume prin tehnica originală de redactare. “Contractus” –ul din dreptul roman şi “synallagma” din cel grecesc (tradus azi în noţiunea de contract sinalagmatic) se află la obârşia multitudinii şi marii varietaţi a contractelor din economia de piaţa moderna. Dreptul evului mediu a dezvoltat domeniul prin restrângerea formalismului contractual antic, acordarea priorităţii “manifestării libere a voinţei umane” şi particularizarea contractelor comerciale faţă de cele civile. Contractul nu şi-a pierdut importanţa nici astăzi. Dimpotrivă, el este principalul izvor de obligaţii, prin intermediul său realizându-se stabilitatea relaţiilor şi circulaţia bunurilor şi valorilor. Un semnificativ adagio latin “contractus enim legem ex conventione accipiunt” – convenţiile legal făcute sunt lege pentru părţi, nu şi în privinţa celui de al treilea 2 – scoate în evidenţă forţa juridică a voinţei parţilor materializată în acest important act juridic. Forţă, din pacate, încă ignorată, în mare măsură, în această etapă crucială de trecere şi de realizare a economiei de piaţă reale în ţara noastră. În condiţiile economiei mondiale moderne, cu o producţie industrială de masă şi cu schimburi comerciale numeroase, vechiul sistem de contractare, cu oferte şi contraoferte, cu negocieri îndelungate care temporizau circuitul afacerilor, a devenit incompatibil, aproape, 1 Contractul reprezintă un acord de voinţă între două sau mai multe persoane, având ca scop naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic. 2 Ion Deleanu, Sergiu Deleanu ,”Mică enciclopedie a dreptului”, editura Dacia, Cluj Napoca, 2000, p 69. MOTTO : Contractul este legea părţilor Articolul 969c.civ.