Globalizarea fenomen ireversibil

3 INTRODUCERE Globalizarea ca fenomen destul de mult comentat, de unii chiar criticat, pare a deveni din ce în ce mai mult în atenţia analiştilor politici şi economici fiecare acordându-i astăzi înţelesuri diferite. Pentru unii globalizarea nu este decât o himeră care nu face decât să adulmece statele naţiuni minimalizându-le existenţa şi importanţa în acest început de secol. Pentru alţii în special am putea face referire la marii conducători ai corporaţiilor transnaţionale este mijlocul prin care strategia şi politica de urmat este obţinerea şi contracararea de noi pieţe, globalizarea reprezentând în cele din urmă reducerea barierelor de orice fel existente în calea expansiunii acestora. De aceea mi-am propus abordarea acestui fenomen denumit „globalizarea „ încă din primul capitol, pentru a putea explica mai bine acest concept care după cum am văzut el se manifestă sub mai multe aspecte, însă unul dintre cele mai importante fiind actorii acestuia adică companiile transnaţionale care fac mai evidentă reliefarea acestui concept şi impunerea lui în mai toate zonele lumii sub acţiunea acestor entităţi. Descriind şi analizând modul de manifestare a unei transnaţionale observăm cum are loc perpetuarea fenomenului globalizare. Astăzi ca niciodată, corporaţiile au ajuns să aibă puterea chiar a unui stat, unele chiar depăşesc cu mult performanţele apreciabile în PIB ale acestora. Multe guverne în general ale ţărilor în curs de dezvoltare îşi ajustează politicile în funcţie de doleanţele acestora pentru a nu deranja sau şifona terenul sau cota de piaţă pe care acestea urmăresc pas cu pas să le obţină în orice colţ al globului. Dispunând de resurse financiare şi de tehnologie de ultimă oră, trasnaţionalele au un singur obiectiv acela de a deţine supremaţia. Ca nişte lipitori acestea sug resursele statelor în curs de dezvoltare astfel încât naţiunile sunt sărăcite pe zi ce trece de proprile resurse fie ele, materiale,