Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

Procedura plângerii prealabile

În lumina celor arătate, plângerea prealabilă se înfăţişează ca o instituţie care dă expresie juridică unor interese social-politice privind declanşarea şi desfăşurarea procesului penal. Este o instituţie care se înscrie ca o excepţie de la principiul oficialităţii şi care constă în posibilitatea oferită de lege persoanei vătămate de a decide dacă va sesiza sau nu organele competente pentru tragerea la răspundere penală.
Această excepţie a fost admisă de legiuitor pentru ca în urma analizei de fapt şi de drept a situaţiei şi totodată a gradului redus de pericol social a anumitor infracţiuni să decidă singură atitudinea acesteia faţă de modul de sesizare.
Plângerea se adresează organului de cercetare penală sau procurorului, în funcţie de gravitatea infracţiunilor, conform ultimelor modificări aduse Codului de procedură penală, prin Legea 356/2006.
Deoarece condiţiile social-politice au determinat schimbări în mai multe domenii importante, având în vedere aderarea şi integrarea ţării noastre la Uniunea Europeană, legislaţia trebuie să fie compatibilă cu cea din celelalte state membre .
Legea nr. 356/2006 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi altor legi, a dus la descongestionarea activităţii de judecată în procesele penale, activitatea instanţei fiind încărcată în mod artificial, în special cu plângerii prealabile formulate de deţinuţi. Multe dintre plângerile prealabile nu aveau suport faptic, cele mai multe fiind introduse cu scop şicanator sau pentru a se putea deplasa la instanţă în ziua procesului, deoarece deţinutul parte în cadrul unui proces prezenţa acestuia fiind obligatorie. Caracterul abuziv al plângerilor prealabile introduse la instanţă o dovedeşte numărul mare de aceste plângeri care au fost înregistrate pe rolul instanţelor în perioadă anterioară apariţiei legii 356/2006, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului în curs, când s-a simţit o reducere semnificativă de trimitere în faţa instanţei a cauzelor având obiect infracţiuni care se pun în mişcare la plangerea prealabilă.
Prin adresarea acestor plângerii organului de cerceatare penală sau procurorului, considerăm că probele vor fi mai bine administrate, sporind calitatea şi eficienţa actului de justiţie.
Prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pemtru modificarea altor legi conţine numeroase şi substanţiale modificări ale Codului de procedură penală, determinate de necesitatea unei reforme urgente a justiţiei sub toate aspectele. Legea răspunde cerinţei de a transpune în dreptul intern angajamentele asumate în cadrul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană privind , îndeosebi , tragerea la răspundere penală a persoanelor juridice, celeritatea desfăşurării procesului penal.
Modificări importante au fost aduse procedurii plângerii prealabile, renunţându-se la o procedură specială pentru o categorie de infracţiuni cu un grad mic de periculozitate (ameninţarea, loviri sau alte violenţe, vătămarea corporală, abuz de încredere, etc.) în condiţiile în care sesizările erau adresate direct la instanţa de judecată, fără o cercetare prealabilă de către organul de cercetare penală. Acest fapt îngreuna activitatea instanţelor cu cauze ce se soluţiona în multe cazuri cu încetarea procesului ca urmare a retragerii plângerii de către parte vătămată sau împăcarea părţilor.
Statistic, din numărul de dosare penale soluţionate în cursul anului 2004, acest gen de cauze au reprezentat circa o treime, dintre care mai mult de jumătate s-au soluţionat ca urmare aretragerii plângerii de către partea vătămată sau împăcarea părţilor.

Mostra/Nascondi contenuto.
2 Capitolul 1 Consideraţii generale privind plângerea prealabilă Într-un stat de drept, ordinea juridică se stabileşte şi se menţine cu ajutorul normelor de drept. Aceste norme prevăd reguli de conduită, pe care trebuie să le respecte membrii colectivităţii, precum şi sancţiunile ce vor fi aplicate în cazul încălcării lor. Regulile de drept – în majoritatea lor – sunt exprimate într-o anume formă: legea 1 . Stabilirea prin lege a faptelor care constituie infracţiuni, precum şi a cadrului de sancţiuni penale, are un dublu rol: în primul rând să arate membrilor societăţii care sunt faptele interzise de legea penală şi, totodată, să-i avertizeze cu privire la consecinţele săvârşirii unor astfel de fapte, îndeplinind astfel funcţia de prevenire generală, iar în al doilea rând să asigure corecta încadrare a faptelor prin care ar fi încălcată legea penală, şi o justă sancţionare a celor care au săvârşit asemenea fapte, deci funcţia de prevenire specială. În articolul 2 din Codul penal, legea prevede care sunt faptele ce constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în cazul săvârşirii acestor fapte. Săvârşirea infracţiunii, chiar atunci când este descoperită şi dovedită prin administrarea probelor, reţinută în sarcina unui făptuitor, nu impune aplicarea automată a pedepsei. Pentru a se ajunge la sancţionarea infractorului este nevoie de intervenţia justiţiei penale, în sensul condamnării acestuia de către instanţa competentă pe baza unei judecăţi. Necesitatea restabilirii ordinii de drept încălcate prin săvârşirea infracţiunilor a condus la instituirea regulei potrivit căreia declanşarea şi desfăşurarea procesului penal se fac din oficiu (principiul oficialităţii procesului penal). În cazul infracţiunilor de o gravitate redusă sau al acelora care privesc relaţiile dintre persoane ori viaţa personală a acestora, Codul penal şi alte legi cu dispoziţii penale prevăd că acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare sau exercitată decât în cazul în care persoana vătămată şi-a exprimat voinţa de tragere la răspundere penală a făptuitorului prin introducerea unei plângeri prealabile la autorităţile judiciare. 1 I. Gorgăneanu – Acţiunea penală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1977, pag. 13.

International thesis/dissertation

Facoltà: Drept

Autore: Hrimiuc Petrică Contatta »

Composta da 48 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 260 click dal 30/08/2007.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.

 

 

Per approfondire questo argomento, consulta le Tesi:
×