Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

Principiile Generale ale Dreptului

Definirea noţiunii de principii de drept


Cuvântul drept are o sferă semantică extinsă, putând primi, în funcţie de contextul în care este utilizat, mai multe înţelesuri.
Într-un prim sens, dreptul este ştiinţa despre drept - ansamblul de idei, noţiuni, categorii şi principii care explică domeniul social al dreptului şi prin intermediul cărora acesta poate fi modelat teoretic.

Principiile generale ale dreptului sunt, aşadar, prescripţiile generatoare care stabilesc arhitectura dreptului şi aplicarea sa.
Principiile de drept sunt reguli de maximă generalitate care sintetizează experienţa socială şi asigură echilibrul dintre respectarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor.
Un principiu se poate prezenta sub diverse forme: axiome, deducţii sau o generalizare a unor fapte concrete.
Evoluţia comună în cadrul sistemului de drept romano-germanic a cristalizat câteva principii ce se regăsesc în majoritatea legislaţiilor continental-europene, membre ale acestei familii de drept sau în cele de inspiraţie romanescă.
Cristalizarea, sublimarea acestor principii generale este rezultatul unei evoluţii îndelungate. Epoca clasică romană este însă epoca de aur a întregii istorii europene, deoarece, ca într-un adevărat creuzet, s-au cristalizat principalele modele normative, juridice şi spirituale la care au recurs civilizaţiile europene renascentiste şi moderne.
Chiar postmodernismul, care consacră formele paneuropene de organizare politică şi spirituală continentale, se hrăneşte din memoria colectivă europeană, aşa cum s-a întemeiat ea în clasicismul roman.

Importanţa şi utilitatea principiilor generale ale dreptului

Principiile reprezintă manifestarea convingerilor legiuitorului asupra cerinţelor obiective ale societăţii. Aceste convingeri sunt conjugarea a două elemente importante: tradiţia, statornicia în timp a unor reguli după care s-au adoptat normele juridice, verificate ulterior cu valoare de eficienţă în viaţa societăţii, precum şi tendinţa continuă de inovaţie, de schimbare profundă.
Un principiu general de drept se construieste în timp, pe baza unei experienţe, a verificării practice a unor idei, concepte, puncte de vedere.
Importanţa teoretică şi practică a studierii principiilor de drept constă în legătura dintre aceste principii şi ansamblul condiţiilor sociale.
Principiile dreptului sunt acele idei generale, postulate călăuzitoare sau precepte directoare ce stau la baza întregului sistem de drept dintr-o ţară, orientând reglementările juridice şi aplicarea dreptului. Principiile dreptului sunt determinate de relaţiile sociale, fiind expresia valorilor promovate şi apărate de drept.
În clasificarea principiilor se porneşte de la considerentul că între ele există o ierarhizare de la general la particular.
Cele mai importante sunt astfel principiile fundamentale, generale, constituţionale. Unele dintre acestea sunt atât de puternice încât se impun şi legiuitorului constituţional.
Alături de acestea avem principiile de ramură, înscrise în coduri sau legi, demarcaţia dintre principiile generale şi cele de ramură fiind flexibilă, în sensul că ele se completează reciproc.



Principiul separaţiei puterilor în stat

Separaţia puterilor are printre virtuţi contracararea absolutismului şi a confuziunii puterilor. În epoca contemporană imaginea politică a unui stat depinde în mod organic de concepţia sa asupra noţiunii de stat de drept (care o include pe aceea de separaţie a puterilor).
În ceea ce priveşte România, se aliniază efortului european de a da o definiţie cât mai elaborată acestei noţiuni şi de a integra conceptul respectiv în viziunea sa politică actuală.

Mostra/Nascondi contenuto.
Capitolul 1. DELIMITĂRI CONCEPTUALE PRIVIND PRINCIPIILE DREPTULUI Cuvântul drept are o sferă semantică extinsă, putând primi, în funcţie de contextul în care este utlizat, mai multe întelesuri. Etimologic, el derivă din latinescul directus care, luat în sens primar, înseamna drept, în linie dreaptă, de-a dreptul. În decursul timpului, forma sonoră s-a conservat acoperind sensul conotativ al etimonului drept. Ceea ce desemnăm prin drept în limba latină avea drept corespondent cuvîntul sanscrit jaus, care semnifică divin, drept, bine. Cuvântul este întâlnit în alte limbi, cum ar fi: fr. droit, it. diritto, sp. derecho , germ. recht, eng. right, desemnând toate aceeaşi noţiune, exprimată în limba română prin drept. Din punct de vedere filosofic, drept este un concept dezvoltat în operele lui Platon şi Aristotel, cu sensul de justiţie, echitate, îndatorirea de a trăi onest şi de a da sau recunoaşte fiecăruia ceea ce îi aparţine sau I se cuvine 1 . Din perspectivă juridică, cuvântului drept i se dau mai multe accepţiuni. Într-un prim sens, dreptul este ştiinţa despre drept - ansamblul de idei, noţiuni, categorii şi principii care explică domeniul social al dreptului şi prin intermediul cărora acesta poate fi modelat teoretic, aşadar explicat. Domeniul social al dreptului poate fi considerat în acelaşi timp, tehnică sau artă. Ca ansamblu de norme care organizează viaţa în comun, dreptul este o tehnică a convieţuirii sociale, care se prezintă sub diferite ipostaze, cum ar fi: drept subiectiv, drept obiectiv 2 , drept material, drept procesual. Coordonarea conduitelor, realizată prin intemediul normelor dreptului obiectiv, este premisa necesară asigurării coexistenţei libertăţilor individuale 3 . Dreptul obiectiv putând fi văzut, de asemenea, în două sensuri: ca ansamblu al izvoarelor (aspectul static) şi ca formă de realizare de către autorităţile competente (aspectul dinamic) 4 . 1 honeste vivere, neminem laedere, suum quique tribuere, Ulpian. 2 Dreptul obiectiv ansamblul normelor de conduită care guvernează societatea, a căror respectare este asigurată, la nevoie de forţa de coerciţie a unei autorităţi publice recunoscute, Gh. Mihai, R.I. Motica, Fundamentele dreptului.Teoria şi filosofia dreptului, Ed. All, Bucureşti, 1997, p.202. 3 Se creează astfel un homo juridicus, care se conformează dispoziţiilor de drept, Gh. Mihai, R.I.Motica, op.cit, p.205. 4 În acest sens, dreptul pozitiv este totalitatea normelor juridice active dintr-un stat, ca drept aplicabil şi continuu, obligatoriu şi susceptibil a fi adus la îndeplinire prin coerciţia etatică, exercitată de organe special abilitate, idem, p.76.

International thesis/dissertation

Facoltà: Drept

Autore: Munteanu Jenica Geanina Contatta »

Composta da 81 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 1008 click dal 19/10/2007.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.