Dreptul de preemptiune

- DREPTUL DE PREEMTIUNE - 3 CAPITOLUL I. SCURT ISTORIC Dreptul de preemţiune în cutumele româneşti. Dreptul de preemţiune a fost cunoscut şi utilizat pe actualul teritoriu al României încă dinainte de secolul al V – lea când a fost menţionat în primele texte legale scrise, sub denumirea de drept de protimisis. Cunoscut în două forme: precumpărarea (protimisisul propriu – zis) şi răscumpărarea (sau retractul), dreptul de protimisis a apărut ca o modalitate de protejare a comunităţilor faţă de intervenţia unor străini în cadrul familiei şi al obştilor. Protimisisul s-a născut în general independent de influenţele exterioare, în comunităţile în care grupul familial, vecinătatea şi alte forme de solidaritate s-au păstrat vii. După cum s-a arătat 1 , încă înainte de organizarea statelor româneşti, în comunităţile săteşti şi urbane de pe teritoriul românesc s-au creat condiţiile necesare pentru apariţia unor obiceiuri de precumpărare pentrua înlătura pe străini de la intrarea în cercurile de solidaritate ale familiei, ale devălmăşiei sau ale satului (ale vecinătăţii de megieşie). De altfel, în dreptul roman era cunoscută această instituţie. Odată cu expansiunea Imperiului roman pe întregul teritoriu al Europei au pătruns şi legile romane. În provinciile dacice unde s-a format poporul român, populaţia existentă era sedentară, legată de pământ. Dreptul de precumpărare a corespuns foarte bine nevoilor de apărare şi prezervare a proprietăţii în cadrul comunităţilor, acesta fiind adoptat şi adaptat nevoilor specifice ale locului. De altfel, în toate teritoriile unde au existat populaţii sedentare acest drept a existat în aceeaşi perioadă având ca punct de plecare comun dreptul roman. Deci, în perioada în care dreptul bizantin a început să îşi facă simţită prezenţa în statele române şi să influenţeze legile obiceiul de precumpărare şi răscumpărare exista deja şi era utilizat de multă vreme, chiar dacă existenţa sa nu a putut fi dovedită în lipsa izvoarelor scrise. 1 V. Al. Georgescu, ,,Bizanţul şi instituţiile româneşti până la mijlocul secolului al VIII – lea”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti 1980