Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

Elemente de balcanism literar la I.L Caragiale şi Mateiu Caragiale

Existenţa unei paradigme culturale distincte asociată balcanismului este negată la ora actuală de mulţi cercetători, unul dintre argumente fiind acela că balcanismul ca realitate culturală nu are o sferă specifică, particulară, el suprapunându-se parţial altor tendinţe şi curente deja existente. Demersul recunoaşterii unei matrice culturale balcanice este îngreunat şi de puternicele valenţe peiorative pe care termenul şi le-a asociat ca o consecinţă firească a evoluţiilor politice şi istorice din Balcani în secolul trecut.
Apoi, un alt impediment îl constituie însăşi constatarea că balcanismul literar nu este identificabil exclusiv în zona literaturilor popoarelor balcanice; acesta poate să fie, însă, şi un argument al profunzimii şi legitimităţii tiparului cultural balcanic.
Se afirmă, de asemenea, că toate simptomele culturale asociate balcanismului sunt, de fapt, simple moşteniri orientale şi de altă sorginte, prin urmare noţiunea de balcanism cultural (literar) este artificial creată. Este, însă, de domeniul evidenţei că nici o cultură nu poate moşteni pur şi simplu profilul cultural al societăţilor care au precedat-o; acest profil este permanent îmbogăţit şi odată cu îndepărtarea temporală de modelul cultural primordial, asemănările devin din ce în ce mai puţine. Balcanismul poate păstra, cu siguranţă, ceva din matricea culturală a Bizanţului, poate avea trăsături care să ne facă să ne gândim la Orient, dar toate acestea sunt grefate de realităţile culturale ale secolului XX. Este puţin probabil dacă nu chiar imposibil ca realităţi istorice precum Războaiele Balcanice sa Cortina de Fier să nu fi contribuit decisiv la conturarea unei culturi balcanice distincte.
Nu se poate afirma că balcanismul literar este un curent literar sau o şcoală literară solidă (nu există un program estetic solid care să se revendice dintr-un balcanism literar). Nu trebuie, însă, ignorat că balcanismul literar poate fi oferit ca o contrapondere la europocentrismul avansat (din ce în ce mai puţin, e adevărat) de unele voci ale culturii occidentale.
Îndeobşte la Balcani se face referire în două contexte distincte, în funcţie de mentalităţile colective ale celor care-l observă: o privire idilică a celor care confundă sălbăticia, gregaritatea şi setea de sânge cu originarul, cu spaţiul primar edenic şi, a doua perspectivă, a europeanului încruntat, care refuză să înţeleagă prin civilizaţie şi altceva în afara zgârie – norilor şi a bursei.

„Pentru cine nu i-a vizitat, Balcanii sunt un tărâm de mister; pentru cine-i cunoaşte, ei devin încă şi mai misterioşi. […] Devii, într-un fel, o parte a vrăjii, a misterului şi strălucirii întregului. Te obişnuieşti să te aşezi pe vine la o cafea în cafenea, şi, când apare un bărbat pe care îl cunoşti, cel puţin jumătate din ceea ce spui şopteşti, prevestitor. Intrigă, complot, mister, vitejie, fapte îndrăzneţe – tot e constituie sufletul adevăratului roman cavaleresc sunt astăzi sufletul Balcanilor”.

În ultimul timp, Balcanii sunt priviţi cu un din ce în ce mai mare interes, conştientizându-se faptul că nici europocentrismul şi nici alte tendinţe de acelaşi tip nu sunt o soluţie viabilă în condiţiile în care cultura este una fără frontiere. Locul literaturii române în acest context va fi şi el, mai devreme sau mai târziu, reevaluat. Este însă, înainte de toate, necesară dezbărarea de orice fel de complexe .

Opţiunea pentru cei doi Caragiale se impune aproape de la sine oricărei cercetări ce are ca subiect balcanismul literar românesc şi aceasta pentru că opera literară a celor doi îi recomandă unei asemenea investigaţii. Şi apoi, biografia celor doi scriitori este şi ea una balcanică, destinele lor intersectându-se în multe momente importante. Orice demers ca cel pe care şi-l propune lucrarea de faţă este , din start, menit să nu fie exhaustiv. Vor rămâne elemente care pot fi oricând reevaluate şi reinterpretate. În cel mai bun caz, o lucrare ca cea de faţă, poate consolida repere necesare viitoarelor cercetări.

Mostra/Nascondi contenuto.
3 1. Aspecte teoretice. Determinări terminologice 1.1 De la Balkan la Balcanism Noţiunea de balcanism a suferit pe parcursul istoriei mutaţii semantice semnificative, în funcţie de geografia culturală sau de contextul geo-politic la care s-a raportat. Mai mult chiar, există o semantică ştiinţifică a termenului şi una vulgară, care se bazează pe clişee, pe diferite paradigme culturale care, inevitabil, plasează balcanismul într-o relaţie de inferioritate faţa de alte spaţii ale culturii europene 1 . Există uneori chiar şi în discursul diferiţilor intelectuali reminiscenţe ale unui ton peiorativ pe care şi-l asociază balcanismul, explicabile prin suprapunerea sensului cultural cu însuşi destinul popoarelor balcanice, marcat de convulsii şi invalidat de istoria recentă 2 . 1 Maria Todorova, Balcanii şi balcanismul, Bucureşti, Editura Humanitas, 2000 , p.15 : „Un spectru bântuie cultura occidentală – spectrul Balcanilor. Toate puterile lumii au constituit o alianţă sfântă pentru a-l exorciza: politicieni şi jurnalişti, profesori conservatori şi intelectuali, radicali de toate felurile, genurile şi modele. Există oare vreun grup care să nu fi fost descris drept balcanic sau balcanizant de către adversarii săi ?”. 2 Ibidem, p. 44 : „[…] în acelaşi timp în care Balkan era acceptat şi folosit pe scară largă ca semnificant geografic,el devenea deja saturat de un înţeles social şi cultural ce-i mărea semnificatul cu mult dincolo de înţelesul său imediat şi concret. În momentul ín care el a cuprins şi a ajuns să semnifice un fenomen istoric complex, unele din aspectele politice ale acestui nou semnificat erau extrapolate şi au devenit, la rândul lor, semnificat independent.”

International thesis/dissertation

Facoltà: Limbă şi Literatură

Autore: Ivancu Ovidiu Contatta »

Composta da 77 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 312 click dal 19/02/2009.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.