Aspecte politice si juridice specifice etapei post-aderare a Romaniei la UE

Folosind metoda calitativa de analiza,lucrarea abordeaza procesul aderarii la UE a statelor europene ,divizandu-l in 2 etape:preaderare si post-aderare.
Scopul lucrării este evidenţierea statutului României în Uniunea Europeană, ca stat din Europa Centrală şi de Est care a făcut parte din valul de aderare de la 1 ianuarie 2007, “marea extindere”, şi care a avut relaţii cu Uniunea Europeană încă din anii'70 (acordul european din 1967 privind normele tehnico-sanitare pentru produse agroalimentare).
Aspectele politice şi juridice ale post-aderării sunt “consecinţe”ale proceselor desfăşurate în preaderare, motiv pentru care lucrarea descrie etapa preaderării mai intâi. Studiul perioadei post-aderare trebuie să pornească de la principalele evenimente care au dus la definitivarea aderării.
Astfel, capitolul I debutează cu prezentarea unor aspecte generale privind Uniunea Europeană şi valorile promovate de aceasta, se evidenţiază statutul specific al ţărilor central-est europene, care a dus la denumirea valului de extindere din 2007 “marea extindere”, încheind cu un scurt istoric al relaţiilor României cu Uniunea Europeană.
Studiul etapei preaderare se încheie cu Tratatul de aderare la UE al României şi Bulgariei (căci pentru ambele aderarea s-a realizat în condiţii aproximativ egale).
Ultima parte a capitolului II particularizează situaţia României, aducând în discuţie acele aspecte principale din etapa post-aderare : Strategia post-aderare 2007-2013, elaborată de Guvernul României, Rapoartele Comisiei privind măsurile de acompaniere şi un subcapitol dedicat relaţiilor externe ale statului român după aderare. Ultimul capitol reprezintă un studiu de caz pe problema gravă a corupţiei în România, a cărei soluţionare este văzută cu mult pesimism de Comisia Europeană şi de respondenţii la un sondaj de opinie realizat pentru Transparency International.
In ceea ce priveste relatia UE cu Romania,si in general, cu statele est-europene,deşi reticentă la o eventuală extindere spre Est, în principal datorită trecutului statelor din acea parte a Europei , apoi din motive economice, administrative sau instituţionale, Uniunea Europeană a făcut faţă valului de extindere reprezentat de 11 state central-europene.
Printre eforturile sale în direcţia extinderii spre Europa Centrală şi de Est se numără: monitorizarea performanţelor ţărilor candidate pe linia îndeplinirii criteriilor de la Copenhaga, începerea simultană a negocierilor de aderare cu toate cele 11 ţări ( proces dificil datorită dinamicii diferite şi problematicii specifice fiecăreia dintre state), redefinirile de natură administrativă şi instituţională ale Uniunii Europene. Statelor fost-comuniste le lipsea experienţa participării la grupări de tip integraţionist.
Sunt evidenţiate numeroase lacune în politica statelor nou integrate, unele dintre ele necesitând reforme radicale pentru a atinge nivelul de dezvoltare al statelor membre UE. Problema corupţiei în România pune cele mai multe dificultăţi, o remediere fiind privită cu mult pesimism.
Tema lucrării de faţă are importanţă majoră în dezbaterile politice actuale, dar şi viitoare, din mai multe motive, printre care:
-Uniunea Europeană garantează statelor membre un spaţiu de libertate, justiţie, egalitate, respectarea drepturilor omului etc.,
-Aceste drepturi generează şi obligaţii, care determină Uniunea Europeană să fie mereu în alertă cu privire la evoluţia statelor membre, monitorizându-le în mod constant şi acordând recomandări pentru remedierea problemelor,
-Statele membre, la rândul lor, vor trebui să conştientizeze beneficiile, dar şi costurile aderării, să respecte deciziile acesteia şi nu în ultimul rând, sa acţioneze în direcţia reformelor necesare pentru atingerea nivelului de dezvoltare cerut de statutul de membru al Uniunii Europene.