Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

„Bolnăvicioasa” Americă În Dihotomie Cu Europa „Sănătoasă” În ”Blândețea Nopții” A Lui F. Scott Fitzgerald

Fitzgerald este unul dintre scriitorii reprezentativi ai literaturii americane. A trăit şi a scris într-o perioadă de mari frământări politice şi sociale. „The Jazz Age” i-a oferit posibilitatea să scrie şi să se afirme, deşi primele încercări literare nu au fost receptate pe măsura talentului său. A fost numit de către cunoscători un scriitor înnăscut, care a exprimat cu sinceritate tot ceea ce a dorit. Până la vârsta de douăzeci şi cinci de ani viaţa îi oferise mai mult decât şi-ar fi dorit.
Scott Fitzgerald este idealistul cu himerice proiecte artistice şi omul practic deloc dis-pus să piardă ocaziile, naratorul rafinat şi libretistul tip Hollywood, stilistul decadent şi comentatorul momentului. Caută cu îndârjire şi practică reuşit experimentul, dar suferă sincer de un plictis cehovian, precum Dick Diver, care se refugiază, în consecinţă, în blânda noapte răcoroasă a Americii încă sălbatice,ostenit de soarele muşcător al Rivierei franceze.
Romanul „Blândeţea nopţii”(Tender is the night) are surse autobiografice. Extazului în faţa luxului orbitor, descris în romanele de debut, precum şi admiraţia faţă de puterea pe care ţi-o dă banii, li se opun acum dispreţul faţă de manifestările americanilor bogaţi, care vin în Europa, să-şi cheltuie, în mod dispreţuitor, banii. Dornici să-şi refacă economia, distrusă în urma războiului, europenii îi acceptă pe americani, chiar dacă felul lor de a-şi cheltui banii este nepoliticos.
Fitzgerald aduce în prim-planul romanului, ideea „visului american”. Oricine îşi poate îndeplini acest vis, însă cu multă muncă şi având o bază solidă de moralitate.Americanii de pe Riviera Franceză şi din Europa reprezintă o populaţie avantajată,care adună ce e mai sănătos și ce e bolnăvicios in „visul american”.
Nu putem regăsi nicăieri un argument pentru a susţine admiraţia scriitorului faţă de cei bogaţi. O deznădejde amară, ale cărei proporţii nici măcar nu le sunt cunoscute personajelor cărţii, inundă romanul. Incestul, corupţia, dezordinea spirituală nu sunt cauze, ci urmări ale unei vieţi lipsite de satisfacţii adevărate, ale unei existenţe de o exasperantă banalitate. Era o perioadă în care haina îl face pe om, în care ambalajul e totul. Reclama e sufletul comerţului.E o lume decadentă, căreia eroii nu îi pot face faţă.
Eroii romanului fac parte dintr-o clasă socială avantajată. O familie de americani, care călătoresc pe Riviera Franceză, construind în jurul lor un munte de admiratori. Lumea e fascinată de lumea lor, însă Dick Diver, unul dintre personajele principale ale romanului, recunoaşte, la un moment dat că acesta era doar un truc. Dick este personajul care întruchipează o unitate, un întreg. El este reprezentantul celorlalți americani de pe Riviera franceză; el este întruchiparea tuturor celor inteligenți care au îndrăznit să trăiască pe muchie de cuțit și să exploreze marginile prăpăstioase ale existenței; Dick Diver simbolizează chiar acea epocă ce s-a finalizat în căderea bursei de pe Wall Street; dar întâi de toate el se reprezintă pe sine.
Deşi pare un roman de dragoste, despre un cuplu fascinant, Fitzgerald ascunde printre rânduri remarci acide la civilizaţia americană.O lume îmbolnăvită și condusă de bani, o lume contaminată, dependentă de iluzii, în care alcoolismul, incestul, abuzul, trădarea, relaţiile deteriorate dintre părinţi şi copii, nu fac decât să alimenteze himere.
Opoziţia dintre cele două lumi e evidentă, chiar dacă pare o relaţie intrisecă. Americanii aruncă banii, urmărind mărirea personală, în vreme ce europenii le oferă suportul de a se desfăşura. Spiritul comercial al americanilor îi aruncă însă în banalitate, cu iluzia că aparţin unei lumi exclusiviste.

Mostra/Nascondi contenuto.
6 Introducere Francis Scott Key Fitzgerald împarte cu Ernest Miller Hemingway renumele de mit viu al generaţiei anilor 1920, cu toate că impozanta statură a jovialului compatriot din Michigan, aterizat parcă în chip magic la Paris ca „chef d’école”, la numai douăzeci şi patru de ani, printre prozatorii americani şi europeni din jurul lui Erza Pound, Ford Madox Ford şi Gertrude Stein, rămâne o constantă pricină de invidie. Nelipsit din cercurile mondene ale Parisului „vesel” de după „marele război”, Fitzgerald ajunge cu o viteză la rându-i de invidiat reperul mai tuturor însemnelor identitare ale acestui hic et nunc post-traumatic ghidat de un extravagant hedonism: epoca jazzului, petrecerile decoltate, disputele provocatoare, uneori soldate cu dueluri romantice, spectacolele ad hoc „în plen” ale protipendadei plictisite de statul acasă. Joacă, nu fără pervers deliciu, rolul de „homme manqué”, apoi „homme épuisé”1 – clasici ruşi îşi numiseră propriul specimen „omul de prisos” – şi se lansează în cele mai excentrice aventuri, alături de Zelda, strania soţie, pe care, în stilul lui frust, amicul Ernest o categoriseşte, într-o bună zi, drept nebună de legat! Cu Hemingway împarte şi complexul provincialului din Midwest, adevăratul rezervor de natură primordială al atât de impropriu numitei Lumi Noi. O uriaşă ambiţie îl mână, ca şi pe băiatul doctorului din nordul presărat de lacuri cu atracţie magnetică, dincolo de care sălăşluiesc încă oameni situaţi într-un raport mitic cu zeii.Întreaga traiectorie artistică şi existenţială a lui Fitzgerald poartă amprenta legământului făcut cu soarta, acela de a depăşi condiţia subalternă de fiu al unei familii modeste de origine irlandeză. Intre statutul de proaspăt emigra(n)t al literelor -„un american la Paris" - şi cel de acreditată celebritate a zilei se întinde scenariul regizat şi jucat pe care îl deducem din lectura romanului-tip al acestui nou dandy, căruia nu-i displăcea Wilde. Pozei „romantice", în ultimă instanţă la ea acasă în orice tânăr artist american descins în „clasica Europă, i se alătură tonul moralizator provenind totodată din tradiţia pionieratului de frontieră şi "in fondul familial celtic, simţul improvizaţiei alimentat de moda experimentului cu orice chip, plăcerea de a şoca, tipică boemilor: „epater le bourgeois". Scott Fitzgerald este idealistul cu himerice proiecte artistice şi omul practic deloc dispus să piardă ocaziile, naratorul rafinat şi libretistul tip Hollywood, stilistul decadent şi comentatorul momentului. Caută cu îndârjire şi practică reuşit experimentul, dar suferă sincer de un plictis 1 Calificative aplicate principalului personaj masculin din Blândeţea nopţii, Dick Diver, într-o scrisoare trimisă de la Baltimore, de către Fitzgerald prietenului său Edmund Wilson.

International thesis/dissertation

Facoltà: Limbă şi Literatură

Autore: Cristina Mustatea Contatta »

Composta da 28 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 93 click dal 10/03/2009.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.