Conceptul autonomiei locale si controlul ierarhic

1 CAPITOLUL I Noţiunea de administraţie publică 1. Adminstraţia publică. Definiţie. Caracteristici generale. Literatura de specialitate oferă variate interpretări noţiunii de administraţie publică. Etimologic, termenul administraţie îşi are originea în limba latină rezultând din compunerea prepoziţiei ad cu substantivul minister, cuvântul rezultat, administer, însemnând într-o traducere ad literam – slujitor, executant. Astfel, în limba altină, prima semnificaţie a cuvântului administraţie era aceea de activitate subordonată, activitate a celui supus. Într-o opinie, administraţia era înţeleasă ca fiind ”acţiunea de a administra, de a conduce afacerile publice sau private, de a gestiona bunurile” sau ”putere administrativă” ori ”ştiinţă şi artă de a guverna în stat”. prin acelaşi termen, în aceeaşi perioadă, se înţelegea ”ansamblu de funcţionari dintr-o anumită ramură a unui serviciu public”. În acelaşi context, administraţia publică reprezenta ”ansamblul puterilor însărcinate cu executarea alegerilor”. Termenul administraţie într-o altă opinie, era definit prin ”totalitatea organelor administrative ale unui stat” sau ”secţie a unei instituţii însărcinată cu administrarea acelei instituţii”. Cu toate că definiţia era curpinsă într-un dicţionar apărut în Editura Academiei, sintagma ”administraţie publică” nu este definită, ci singura sintagmă căreia i se încearcă o definire este acea de ”administraţie de stat”. Prin acest concept, dicţionarul recomanda cititorilor să înţeleagă o ”formă de activitate (executivă şi de dispoziţie) a statului pentru realizarea funcţiilor sale” sau ”totalitatea organelor de stat prin care se desfăşoară această activitate”. Aşa cum se arată şi în literatura de specialitate, în literatura juridică românească, asemeni celor petrecute în întreaga Europă de Est, după cel de-al doilea