6
care munceşte are dreptul la un salariu echitabil şi suficient care să-i asigure
lui şi familiei sale o existenţă conformă cu demnitatea umană”
5
În conformitate cu dispoziţiile art. 1 din Convenţia nr. 95 din anul
1949 asupra protecţiei salariului a Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ter-
menul de „salariu” semnifică,indiferent de denumirea sa şi de modul de
calcul,remuneraţia sau câştigurile susceptibile de fi evaluate în bani
,stabilite pe cale convenţională ori prin lege,care se acordă în virtutea unui
contract de locaţiune a serviciilor,scris sau verbal,plătit de patron lucrăto-
rului pentru munca sa ori serviciile aduse.
În majoritatea ţărilor lumii,legislaţiile naţionale dau o definiţie largă
termenului de „salariu” sau „de remuneraţie” şi garantează cu o serie de mă-
suri plata acestuia.
Astfel în Federaţia Rusă salariul este recompensa pentru muncă,de-
pendentă de calificarea lucrătorului,complexitatea,cantitatea,calitatea şi
condiţiile îndeplinirii muncii;el include şi plăţi cu caracter compensatoriu şi
stimulativ
6
În Statele Unite,salariul este definit ca orice compensaţie nediscreţio-
nară cuvenită lucrătorului în schimbul muncii sale,ori serviciilor aduse şi
pentru care el este îndreptăţit să-l primească indiferent de modul de calcul.
Salariul include aici şi indemizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă
,de concediu,plăţile orelor suplimentare,primele,alte sume promise,inclusiv
plăţile cuvenite în cadrul asigurărilor de sănătate.
5
O asemenea dispoziţie se regăseşte şi în Pactul Internaţional referitor la drepturile economice şi culturale
(adoptată de Adunarea Generală a ONU,la 16 decembrie 1966 şi a intrat în vigoare la 3 ianuarie 1976 ) ,
precum şi în alte documente internaţionale,de exemplu,în Carta Socială Europeană(adoptată de Consiliul
Europei în anul 1961 şi intrată în vigoare la 26 februarie 1965.).
6
Art. 129 din Codul Muncii al Federaţiei Ruse din anul 2002(publicat în „Revista Română de Dreptul
Muncii” nr. 4/2002,p. 191.
7
În Canada,salariul este în general definit ca orice formă de remunera-
ţie a unei munci îndeplinite,excepţie făcând micile atenţii ale clienţilor şi alte
libertăţi.
În sensul Convenţiei nr. 95 din anul 1949,art. 154 alin. 1 din Codul
muncii,prevede că „salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de
salariat în baza contractului individual de muncă,iar pentru această muncă,
fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani
7
.
Salariul constituie obiect,dar şi cauză a contractului individual de
muncă. El este obiect deoarece constituie contraprestaţia pentru munca
efectuată de salariat,este cauză pentru că în vederea obţinerii lui persoana
fizică s-a încadrat în muncă.
Într-adevăr,alături de felul muncii şi de locul muncii,salariul este un
element esenţial al contractului de muncă,o parte componentă a obligaţiilor
asumate de angajator şi a cauzei juridice a obligaţiei persoanei angajate;el
constituie totalitatea drepturilor băneşti cuvenite pentru munca prestată
8
.
7
Conform art. 37 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel Naţional,la unităţile producătoare
de produse agricole,o parte din salariu se poate plăti şi în natură. Plata în natură stabilită prin negocieri
colective în unităţi,nu poate depăşi 30% din salariu.
8
Sanda Ghimpu,Alexandru Ţiclea,Dreptul Muncii,Ediţia a – II – a,Editura All Beck,Bucureşti,2001.
8
I.2. Componentele salariului
I.2.1. Salariul de bază
Salariul de bază este partea principală a salariului total
9
,ce se cuvine
fiecărui salariat,luând în considerare de regulă,nivelul studiilor,calificarea şi
pregătirea profesională,importanţa postului,caracteristicile sarcinilor şi com-
petenţele profesionale.
El constituie nu numai partea fixă şi principală a salariului,ci şi un
element de referinţă în raport cu care se calculează celelalte drepturi ale
angajaţilor cum ar fi de exemplu,diferitele indemizaţii,sporuri,etc.
I.2.2. Indemizaţiile
Reprezintă sumele plătite salariaţilor peste salariul de bază,cu scopul
de a compensa cheltuielile pe care aceştia sunt nevoiţi a le efectua cu ocazia
îndeplinirii unor sarcini de serviciu sau în alte condiţii de muncă. Indemiza-
ţiile pot fi:pentru persoanele care îndeplinesc funcţii de conducere,pentru
delegare,detaşare,instalare,pentru personalul trimis în misiune permanentă în
străinătate etc.
9
Sanda Ghimpu,Alexandru Ţiclea,op. Cit..,p. 412.
9
I.2.3. Sporurile
Sporurile reprezintă tot o parte variabilă a salariului,la care salariatul
are dreptul dacă desfăşoară activitatea în anumite condiţii sau dacă întru-
neşte anumite cerinţe speciale.
Sporurile sunt stabilite sub forma unui procent care se aplică la sala-
riul de bază atunci când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege sau,
după caz,contractul colectiv sau individual de muncă.
Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde acestea nu sunt
cuprinse în salariul de bază.
Sporurile sunt:
1. Sporul pentru ore suplimentare
Se acordă numai dacă munca prestată peste programul normal de lu-
cru nu a putu fi compensată cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de
zile calendaristice. Din coroborarea dispoziţiilor art. 40 alin. (3) lit. C din
Contractul Colectiv de Muncă unic la nivel naţional şi art. 120 alin. (2)
Codul Muncii,pentru orele suplimentare se acordă un spor de 100% din
salariul de bază,sau pentru primele 120 de ore dintr-un an calendaristic,şi de
75% pentru orele suplimentare prestate peste acest plafon.
2.Sporul pentru munca prestată în timpul repaosului săptămânal
Atunci când munca se prestează în timpul repaosului săptămânal, sala-
riaţii beneficiază de un spor care se negociază între părţi şi care este,potrivit
Contractului Colectiv de muncă unic la nivel naţional,de 100% din salariul
de bază,pentru primele 120 de ore dintr-un an calendaristic,şi de 50% pentru
orele prestate peste acest plafon.
10
Dacă repausul săptămânal se acordă cumulat după o perioadă de acti-
vitate continuă de maximum 15 zile calendaristice,salariaţii au dreptul la un
spor de 150% pentru munca prestată în timpul repausului săptămânal.
Salariaţii al căror repaus săptămânal a fost suspendat în condiţiile
prevăzute de Codul Muncii au dreptul la un spor de 150% pentru munca
prestată în aceste condiţii.
3.Sporul pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală
Se acordă numai dacă munca prestată în aceste zile nu a putut fi com-
pensată cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile calendaristice.
Sporul acordat nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază.
4.Sporul pentru munca de noapte
Se acordă dacă timpul de muncă se încadrează în intervalul 22.00 –
6.00 şi durata muncii astfel prestată este de cel puţin 3 ore. Sporul se acordă
doar dacă angajatorul nu are posibilitatea diminuării programului de lucru cu
o oră. Cuantumul acestui spor stabilit prin contractul colectiv de muncă unic
la nivel naţional este de 25% din salariul de bază corespunzător fiecărei ore
lucrate în intervalul orar de timp menţionat.
5.Sporul pentru vechime în muncă
Potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional acest
spor este de minimum 5% pentru 3 ani vechime şi maximum 25% la o
vechime de peste 20 de ani,din salariul de bază. Tranşele de vechime şi
cuantumul sporului aferent fiecărei tranşe se negociază la nivelul fiecărui
angajator.
6.Sporul pentru exercitarea mai multor funcţii
Este potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional de
până la 50% din salariul de bază al funcţiei înlocuite.
11
7.Sporul pentru condiţii deosebite de muncă,grele,periculoase sau
penibile
Este potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional,de
10% din salariul de bază.
8.Sporul pentru condiţii nocive de muncă
Este potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional de
10% din salariul de bază.
I.2.4. Adaosurile la salariu
Reprezintă,de asemenea,o parte variabilă a salariului,acordându-se nu-
mai în funcţie de performanţele individuale ale fiecărui salariat. Stabilirea
cuantumului adaosurilor este exclusiv atributul angajatorului. Dacă angajato-
rul este de acord,cuantumul unor adaosuri la salariu se poate stabili şi prin
negociere colectivă,în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate la
nivelul angajatorului
10
.
I.2.4.1. Premiile acordate din fondul de premiere
Sunt calculate,potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivel
naţional,într-o proporţie de minimum 1,5% din fondul de salarii realizat
lunar şi cumulat pentru un an calendaristic şi se acordă în funcţie de situaţia
financiară concretă a angajatorului. Premiile se pot acorda şi în timpul anului
calendaristic.
10
Petre Burloiu,Economia muncii. Probleme actuale,Editura Lumina Lex,Bucureşti,1993,.p. 95.
12
I.2.4.2. Cota parte din profit
Este de până la 5% în cazul regiilor autonome. Procentul acestui adaos
se stabileşte la nivelul fiecărui angajator.