Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

Instituţia şefului de stat în România şi în democraţiile post-comuniste: Bulgaria, Polonia şi Rusia (1989-2004)

Proiectul de cercetare porneşte de la ipoteza cã statele postcomuniste au nevoie de un sistem politic capabil sa asigure stabilitatea scenei politice. Instituţii funcţionale dublate de un sistem constituţional viabil reprezintã una dintre cheile asigurãrii succesului drumului spre democratie.
. Eficienţa şi performanţa instituţiilor din sistemul politic postcomunist românesc a fost pusã în dificultate de faptul cã sistemul autohton s-a dovedit incapabil sã se ridice la cerinţele şi la dificultãţile tranziţiei postcomuniste.
Designul instituţional joacã fãrã îndoialã un rol major în dezvoltarea şi consolidarea democraticã a unui stat, Sartori vorbind de “puterea de predictibilitate a unei constituţii” . Bineînţeles, în afarã de cadrul formal al instituţiilor în succesul uni stat mai intervin factori precum personalitatea liderilor, condiţiile economice ale statului respectiv ca şi cultura politicã a cetãţenilor sãi.
Calea democratizarii pe care toate statele foste comuniste au îmbraţişat-o odatã cu sfârşitul anului revoluţionar 1989 poate fi analizatã prin prisma eficacitãţii sistemelor constituţionale adoptate la începutul anilor ’90.
Tema devine cu atât mai interesantã cu cat vedem ca in Europa Centrala si de Est, statele postcomuniste au optat in majoritatea lor pentru acelasi tip de sistem, cel semi-prezidential iar dupã 16 ani întâlnim rezultate diferite în parcursul lor spre democraţie si economie de piaţa.
Analiza sistemului semiprezidenţial românesc, un sistem dual, se va centra pe conflictele din cadrul executivului, sistemul semiprezidenţial creeând o tensiune între aceşti doi actori instituţionali. Relaţia dintre preşedinte şi prim-ministru, o relaţie de care depinde eficacitatea si succesul unei guvernari, s-a dovedit a fi una tensionatã generând crizã politicã.
Rãdãcinile naturii conflictuale ale acestor relaţii de multe ori conflictuale din interiorul executivului întâlnite şi în multe state postcomuniste, se aflã în însãşi edificiul constituţional, care propune un sef de stat ales direct (sufragiu universal) care imparte sarcina executivã impreunã cu un premier responsabil în faţa legislativului. Mandatarul aşteptãrilor electoratului (şeful de stat) tinde sã îşi îndeplineascã agenda proprie de multe ori în dauna premierului, produsul unei legitimitãţi mai scazute.

Mostra/Nascondi contenuto.
4 Capitolul I. Introducerea Lucrarea de faţã îşi propune sã abordeze o temã amplu dezbãtutã dupa anul 1989, aceea a realitaţilor politice ce au urmat cãderii comunismului în Europa de Est. Postcomunismul a devenit o temã intens dezbãtutã pentru specialiştii în ştiinţa politicã, numeroase nume marcante precum John Elster, Alfred Stepan, Juan Linz, Claus Offe, Adam Przeworski, Richard Rose comentând comparativ temele fundamentale ale postcomunismului: tranziţia şi consolidarea democraticã. Singura modalitate de a aborda problemele lumii postcomuniste, este metoda comparatã, comparaţia putând facilita înţelegerea fenomenelor care apar simultan în diverse locuri. Astfel voi încerca sã surprind atât asemãnãrile şi deosebirile dintre aceste state eliberate de sub tutela comunismului dar şi sã ofer o imagine de ansamblu, o privire asupra problemelor generale ale acestui spaţiu, bineînţeles din punctul de vedere al subiectului dezbãtut de mine. Subiectul propus pentru cercetare se aflã în aria politicii comparate, încercând sã abordez tema din punctul de vedere al dreptului constituţional comparat. Ipoteza studiului meu este reprezentatã de analiza specificului instituţiei preşedinţiale din ţara noastrã în context comparat. Voi avea în vedere relaţia dintre constituţia statului şi practica politicã, pornind de la ideea cã cu cât diferenţele sunt mai mari cu atât statul respectiv se îndepãrteaza de o guvernare constituţionalã şi democraticã. Noutatea cercetãrii şi justificarea alegerii acestei teme e reprezentatã de actualitatea acestui subiect, postcomunismul fiind un fenomen care se aflã în mişcare şi care se cristalizeazã. Multitudinea de evenimente care au avut loc în acest teritoriu face ca analiza sã fie de multe ori incompletã. În efortul de a înţelege evoluţia instituţionala postcomunistã este necesar de analizat realitaţile politico-sociale din aceste ţari, unde aproape toate s-au grabit sã adopte modele constituţionale occidentale. Dupã cum vom vedea existã o diferenţa între aceste modele formale de democraţie “a ceea ce ar trebui sã existe şi realitatea perceputã” 1 . 1 Leslie HOLMES, Postcomunismul,ed. Institutul European, Iasi, 2004, p.285

International thesis/dissertation

Facoltà: Politica Comparata

Autore: Stefan Dabu Contatta »

Composta da 97 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 540 click dal 29/05/2007.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.