Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

Relatiile Economice dintre RUSIA si UE. Aspecte Socio-Economice. Chestiunea energetica

Pe parcursul întregii istorii marile imperii se construiau şi se bazau pe forţa militară, secolul 19 începe să reducă această dimensiune introducând-o pe cea economică. Împreună puterea economică şi cea militară reprezentau garantul unui imperiu, în veacul imediat următor omenirea se ciocneşte de o altă dimensiune care astăzi poate hotărî soarta unui sau mai multor actori geopolitici- dimensiunea energetică. Sporul demografic, revoluţia tehnico-ştiinţifică, în sfârşit boom-ul economic cunoscut de SUA, Europa de Vest, dezvoltarea rapidă a Chinei şi Indiei (care împreună însumează 2,5 mlrd. de locuitori) a ridicat, pentru prima dată serios, problema suficienţei resurselor energetice, pe care se bazează orice economie de pe glob. La începutul noului mileniu, intervenţiile militare şi economice (expansiunea multinaţionalelor) majore nu mai au ca scop principal acapararea de noi teritorii ci mai degrabă asigurarea cu resurse pe termen lung. Noua criză energetică de la începutul anilor 2000, a prins pe picior greşit statele, tradiţional puternice, deoarece teritoriul lor nu posedă cele mai mari zăcăminte de petrol, gaz, uraniu cărbune. Acum ele sunt într-o situaţie ingrată de a negocia cu ţări, care mai alaltăieri nu contau. Aici mă refer la state din lumea a treia care mai mereu s-au aflat la periferia sistemului mondial-Irak,Iran,Venezuela, Nigeria, Kuweit etc. Aici mai adaug şi Rusia, ţară care după destrămarea imperiului Sovietic, s-a trezit într-un haos social, economic şi politic teribil. Însă acest stat are un potenţial energetic uriaş, potenţial care-i permite să fie luat în considerare.
Din 1991 au trecut până astăzi 16 ani, în acest răstimp Rusia cunoaşte o perioadă tulbure însă reuşeşte până la urmă să-şi revină economic şi mai ales politic, datorită noului Ţar Vladimir Putin, om şcolit în cea mai prestigioasă instituţie a URSS-ului, KGB sau Comitetul Securităţii Naţionale. Cu o forţă militară impresionantă (rămasă moştenire de la Stalin, Hruşciov, Brejnev şi Andropov) dar mai ales cu zăcăminte de petrol locul 3 în lume şi gaz lider mondial ca rezervă, Rusia, astăzi îşi permite să discute de la egal la cu statele Europei Unite şi SUA. Petrolul şi gazul sunt noile instrumente ale influenţei strategice care au plasat-o în centrul puterii mondiale.
Odată cu Putin, Moscova şi-a reafirmat ambiţiile de superputere, generând astfel multe tensiuni într-o lume nouă. Totoadată s-au cristalizat şi noi şcoli de gândire, care influenţează politicile Kremlinului. Principala preocupare a geopolitice ruse este recuperarea teritoriilor pierdute după crahul URSS, numită şi „vecinătatea apropiată”. Cele mai semnificative curente din geopolitica Rusiei, care îşi exercită influenţa în sfera puterii, sunt reprezentate de Alexander Dughin, Dimitri Trenin şi Ghenadii Ziuganov.
Această lucrare se va axa pe teoriile primului şi anume pe lucrarea sa „Bazele Geopoliticii” în care Dughin îşi expune punctul de vedere asupra spaţiului Eurasiatic şi ceea ce este mai important- Rusia de astăzi, în politica externă, urmează tezele sale. Dughin este cel mai reprezentativ lider al curentului conservator din gândirea „expansionistă” a Rusiei. Actual acesta este liderul mişcării conservatoare „Eurasia”. Acesta este vădit preocupat de viitorul geopolitic al Eurasiei şi de rolul Rusiei în această zonă de „vecinătate apropiată”.
Renaşterea gândirii geopolitice reprezintă unul dintre cele mai interesante fenomene din Rusia post-sovietică. Liberalii, expansioniştii, civilizaţioniştii, şcoala geo-economică şi şcoala stabilităţii formează cele mai reprezentative şcoli geopolitice de la Moscova, influenţând atât discursul publi, cât şi deciziile strategice ale Kremlinului.
Uniunea Europeană la rândul ei cunoaşte, la începutul noului mileniu, cea mai drastică transformare de la formarea acestui organism, extinderea geografică spre Estul continentului prin aderarea a 12 state, în două etape- 2004 şi 2007. Extinderea UE a echivalat şi cu expansiunea blocului militar NATO, fapt ce a nemulţumit Rusia. Cel mai important lucru este că aceste state toate au aparţinut de Tratatului de la Warşovia, adică blocului socialist, iar tranziţia prin care acestea au trecut le-a impus un nou regim pro-occidental cu direcţii şi valori noi.
În această lucrare voi încerca să abordez principalele aspecte ale dispute economice şi în special energetice dintre Rusia, pe de o parte, şi Europa Occidentală (însoţit de o analiză a relaţiei cu SUA), pe de alta.

Mostra/Nascondi contenuto.
5 INTRODUCERE. Pe parcursul întregii istorii marile imperii se construiau şi se bazau pe forţa militară, secolul 19 începe să reducă această dimensiune introducând-o pe cea economică. Împreună puterea economică şi cea militară reprezentau garantul unui imperiu, în veacul imediat următor omenirea se ciocneşte de o altă dimensiune care astăzi poate hotărî soarta unui sau mai multor actori geopolitici- dimensiunea energetică. Sporul demografic, revoluţia tehnico-ştiinţifică, în sfârşit boom-ul economic cunoscut de SUA, Europa de Vest, dezvoltarea rapidă a Chinei şi Indiei (care împreună însumează 2,5 mlrd. de locuitori) a ridicat, pentru prima dată serios, problema suficienţei resurselor energetice, pe care se bazează orice economie de pe glob. La începutul noului mileniu, intervenţiile militare şi economice (expansiunea multinaţionalelor) majore nu mai au ca scop principal acapararea de noi teritorii ci mai degrabă asigurarea cu resurse pe termen lung. Noua criză energetică de la începutul anilor 2000, a prins pe picior greşit statele, tradiţional puternice, deoarece teritoriul lor nu posedă cele mai mari zăcăminte de petrol, gaz, uraniu cărbune. Acum ele sunt într-o situaţie ingrată de a negocia cu ţări, care mai alaltăieri nu contau. Aici mă refer la state din lumea a treia care mai mereu s-au aflat la periferia sistemului mondial-Irak,Iran,Venezuela, Nigeria, Kuweit etc. Aici mai adaug şi Rusia, ţară care după destrămarea imperiului Sovietic, s-a trezit într-un haos social, economic şi politic teribil. Însă acest stat are un potenţial energetic uriaş, potenţial care-i permite să fie luat în considerare. Din 1991 au trecut până astăzi 16 ani, în acest răstimp Rusia cunoaşte o perioadă tulbure însă reuşeşte până la urmă să-şi revină economic şi mai ales politic, datorită noului Ţar Vladimir Putin, om şcolit în cea mai prestigioasă instituţie a URSS-ului, KGB sau Comitetul Securităţii Naţionale. Cu o forţă militară impresionantă (rămasă moştenire de la Stalin, Hruşciov, Brejnev şi Andropov) dar mai ales cu zăcăminte de petrol locul 3 în lume şi gaz lider mondial ca rezervă, Rusia, astăzi îşi permite să discute de la egal la cu statele Europei Unite şi SUA. Petrolul şi gazul sunt noile instrumente ale influenţei strategice care au plasat-o în centrul puterii mondiale.

International thesis/dissertation

Facoltà: Sociologie

Autore: Constantin Jitaru Contatta »

Composta da 86 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 1273 click dal 11/09/2007.

 

Consultata integralmente una volta.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.