Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

Ontologia negatiei

Eseul aduce un punct de vedere nou asupra nihilismului, studiat din privinţa instrumentalizării sale. Dezvoltările sale originale ar fi:

► studierea lui Kierkegaard în contextul anti-metafizicii, cât şi o evidenţiere a metodei sale paroxistice ce a făcut carieră în opera lui Cioran, Sartre, Fondane
► studierea operei lui Nietzsche din punctul de vedere al filozofiei alterităţii (o receptare a lui Ricoeur şi Lévinas)
► evidenţierea caracterului lacunar a conceptului de Supraom
► studierea doctrinei lui Lautréamont într-un context anti-umanist, post-schopenhauerian, pre-cioranian
► evidenţierea mutaţiei ce a survenit în modernitatea târzie relativă la percepţia asupra morţii
► o teorie noua a libertăţii pe marginile operei lui Rimbaud
► evidenţierea rolului lui Rimbaud jucat în descoperirea inconştientului
► consecinţele dualismului om/individ în opera lui Stirner
► importanţa schimbării accentului interogaţiei referitoare la stat la Bakunin

Mostra/Nascondi contenuto.
1. Introducere 1.1Structură Prezentul eseu încearcă să stabilească diagnosticul unei mentalităţi de secol 19, referitoare la nihilismul european din filozofie, literatură şi politică. Tratarea este, în general, comparativistă şi premisele discursului sunt, în principal, filozofice. In filozofia secolului 19, discipolul infidel al lui Hegel (Søren Kierkegaard) şi discipolul infidel al lui Schopenhauer (Friedrich Nietzsche) sunt creatori unui nou trend de filozofie, iraţionalist, descentrat, polimorf, premergător anti-metafizicii. In literatură, cazurile lui Lautréamont şi Arthur Rimbaud, au fost cele care ne-au reţinut atenţia, pre-eminente pentru anti-umanismul şi pentru valorizarea în premieră a subconştientului. In istoria doctrinelor politice, anarhismul a fost, desigur, cea mai violentă expresie a punerii în discuţie a legitimităţii statului. Max Stirner, cu discursul său egocentrist, frizând demonismul şi Bakunin, cu a sa deconstrucţie a legitimităţii religioase şi al său anti-autoritarism vehement, au fost luaţi în considerare. Dacă ar fi să evidenţiem o constantă a discursului nihilist, aceasta ar fi vitalitatea . Este acel pesimism activ, pozitiv, despre care vorbeşte Jean Delumeau, atunci când se referă la mentalitatea grecească. Toate textele studiate au un ritm vivace, uşor nevrozat, chiar şi atunci când obiectul studiului este funebru. Este un semn de sănătate, acela de a-ţi păstra buna-dispoziţie, atunci când intri pe un teritoriu lipsit de viaţă. Cărţile căruia acestui studiu îi sunt tributare sunt „Anormalii” de Michel Foucault, cărţile lui Heidegger şi Deleuze despre 4

International thesis/dissertation

Facoltà: Studii Europene

Autore: Stefan Bolea Contatta »

Composta da 118 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 306 click dal 03/09/2008.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.