Evaziunea fiscala in Romania

3 
 
INTRODUCERE 
 
Fenomenul de evaziune fiscală este prezent în toate statele lumii indiferent de 
nivelul lor de dezvoltare, deosebirea fiind dată doar de  mărimea acestuia.  
Această lucrare urmărește analizarea evaziunii fiscale în România, cauzele care 
determină apariția evaziunii, formele acesteia și în ultimul rând măsurile propuse și 
adoptate pentru combaterea acestui fenomen.  
Primul capitol al lucrării urmărește deficiențele sistemului fiscal românesc, 
deficiențe care duc la apariția evaziunii fiscale în toate formele ei. Sistemul fiscal 
românesc este unul haotic, și slab organizat, care oferă numeroase posibilități de 
evazionare a statului. Lacunele existente în cadrul legislativ și diferitele înțelesuri pe care 
contribuabilul le poate determina din legile fiscale sunt doar două deficiențe ale 
sistemului nostru fiscal. Trebuie menționat că există și modalități prin care se încearcă 
remedierea acestor deficiențe, procesul fiind însă unul lent.  
Capitolul doi prezintă principalele cauze ale evaziunii fiscale existente în țara 
noastră. Corupția, munca la negru, economia subterană, existența unei presiuni fiscale 
ridicate alături de cauzele morale și psiho-sociale, de factorii de ordin administrativ și 
legislativ și de cauzele tehnice, economice și politice duc la apariția unor efecte negative 
ale evaziunii fiscale asupra economiei românești.  
Formele de manifestare ale fenomenului evazionist sunt prezentate în al treilea 
capitol. Formele existente sunt dintre cele mai numeroase, se ajunge de la practicarea 
evaziunii fiscale legale (lacunele legilor fiscale, paradisuri fiscale etc) până la forme de 
evazionare ilegale clar menționate în Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și 
combaterea evaziunii fiscale. Legea stipulează faptele care constituie infracțiune fiscală și 
care sunt sancționate prin amenzi, închisoare sau chiar interdicția unor anumite drepturi. 
În ultimul capitol apar prezentate principalele modalități de prevenire și combatere 
a evaziunii fiscale. Limitarea presiunii fiscale, măsurile de ordin legislativ și instituțional, 
acțiunile de control financiar exercitate de Garda Financiară respectiv Curtea de Conturi 
sunt modalități prin care se încearcă atât prevenirea acestui fenomen de evaziune cât și 
combaterea lui.
4 
CAPITOLUL I.  SISTEMUL FISCAL ROMÂNESC 
 
I.1 Prezentare generală a sistemului fiscal românesc 
 
Fundamentele întregii activități fiscale sunt impozitele și taxele, instituite prin acte 
normative cu caracter fiscal, fiind elementele definitorii în prezentarea noțiunilor din 
domeniul fiscal. Aplicarea reglementărilor cu caracter fiscal, dimensionarea, așezarea și 
perceperea impozitelor și taxelor nu poate fi realizată fara existența unor metode, tehnici 
și instrumente fiscale care să satisfacă anumite cerințe, pe care sistemul fiscal să le 
îndeplinească pentru a putea fi considerat unul rațional.
1
 
Buna funcționare a mecanismului fiscal și aplicarea reglementărilor cu caracter 
fiscal, necesită existența unei organizări eficiente a activității organelor specializate ale 
administrației de stat precum și existența unui aparat fiscal, în lipsa căruia nu s-ar putea 
finaliza activitatea fiscală. 
În opinia prof. univ. dr. Constantin Topciu, în structura sistemului fiscal, trebuiesc 
incluse următoarele componente: 
- totalitatea impozitelor, taxelor și a altor venituri fiscale pe care statul le încasează 
în baza unor reglementări legislative cu caracter fiscal; 
- mecanismul fiscal, format din metodele, tehnicile și instrumentele de măsurare, 
așezare și percepere ale obligațiilor fiscale; 
- aparatul fiscal, fără de care celelalte componente ale sistemului fiscal ar rămâne 
inerte.
2
 
Sistemul fiscal, pentru a fi echilibrat, trebuie să îndeplinească mai multe funcții, 
printre care: 
- funcția de mobilizare a resurselor bugetare, care sunt necesare pentru finanțarea 
cheltuielilor existente în stat, cunoscut fiind faptul că impozitul reprezintă o prelevare 
bănească, fără contraprestație imediată, a contribuabilului către stat, cu caracter 
obligatoriu și nerambursabil; 
- funcția economică, care are scopul de a stimula activitățile economice, de a crea 
noi locuri de muncă, de a crește volumul veniturilor etc.  
                                                           
1
 Georgeta Vintilă, „ Fiscalitate. Metode și tehnici fiscale”, Editura Economică, Ediția II, București, 2006, 
pag.14. 
2
  Idem , pag 15.
5 
- funcția socială, prin care se dorește atât asigurarea prin protecție socială a 
anumitor contribuabili, căt și stimularea agenților economici care folosesc forță de muncă 
caracterizată printr-un randament mai scăzut (handicapați); 
- funcția de control, exercitată de Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția 
Națională de Administrare Fiscală și a compartimentelor teritoriale. 
Principalele caracteristici ale sistemului fiscal sunt unitatea, echitatea și 
universalitatea impunerii. Unitatea impunerii presupune ca „așezarea sarcinilor fiscale să 
se facă după criterii unitare pentru toți deținătorii aceluiași obiect impozabil.”
3
 
Echitatea impunerii se referă la impunerea impozitelor și taxelor fără nici un fel de 
discriminare între contribuabili. Diferența cuantumului impozitului datorat, din cauza 
mărimii obiectului impozabil, trebuie să se realizeze tot pe baza principiilor de echitate, 
în același timp cu satisfacerea funcției sociale a sistemului fiscal.  
Universalitatea sistemului fiscal se caracterizează prin includerea tuturor 
persoanelor care realizează venituri în sfera de cuprindere a impunerii.  
„Prin armonizarea legislației fiscale din țara noastră cu cea comunitară, s-a asigurat, 
prin Codul Fiscal, o reglementare unitară a principalelor impozite directe și indirecte 
datorate bugetului de stat și bugetelor locale, respectiv: impozitul pe profit, impozitul pe 
venit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul pe veniturile obținute din 
România de nerezidenți și impozitul pe reprezentanțele firmelor străine înființate în 
România, taxa pe valoarea adăugată, accizele, impozitele și taxele locale.”
4
 
Impozitul pe profit se calculează aplicând o cotă de 16% diferenței pozitive dintre 
veniturile obținute de o persoană juridică și cheltuielile aferente acestor venituri.  
Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, este cel mai avantajos, și se 
calculează aplicând o cotă de 3% veniturilor, nu profitului ca și în cazul impozitului pe 
profit. 
Impozitul pe venit este format din următoarele categorii de venituri supuse 
impozitării: venituri din activități independente, venituri din salarii, venituri din cedarea 
folosinței bunurilor, venituri din investiții, venituri din pensii, venituri din activități 
agricole, venituri din premii și jocuri de noroc, venituri din transferul proprietăților 
mobiliare și venituri din alte surse.
5
 Cota de impunere la acest tip de impozit este de 16%, 
                                                           
3
 Georgeta Vintilă, „ Fiscalitate. Metode și tehnici fiscale”, Editura Economică, Ediția II, București, pag. 
16. 
4
  Idem , pag. 16. 
5
  http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_fiscal_norme_2011.htm
6 
cu excepția veniturilor din premii și jocuri de noroc, care se impozitează cu o cota 
cuprinsă între 16% și 25%.  
În țara noastră, taxa pe valoare adaugată este impusă cu o cotă de 24% pentru toate 
livrările de bunuri și prestări de servicii, existând însă și cota de 9% respectiv 5% pentru 
unele situații prevăzute de lege. 
Accizele, sunt datorate bugetului de stat, pentru următoarele tipuri de produse: bere, 
vin, băuturi fermentate, produse intermediare, alcool etilic, produse din tutun, emergie 
electrică,produse energetice și produsele de lux.
6
  
Impozitele si taxele locale sunt formate din impozitele pe clădiri, terenuri, mijloace 
de transport, taxe speciale, impozit pe spectacole, taxele hoteliere etc.  
Totalitatea acestor impozite si taxe, reglementate prin Codul Fiscal se bazează pe 
patru principii de bază: 
- neutralitatea impunerii 
- certitudinea impunerii prin crearea unor norme juridice clare, fără lacune, iar 
termenele, modalitățile de plată respectiv sumele de plată sa fie clar stabilite; 
- echitate fiscală pentru persoanelor fizice; 
- eficiența impunerii prin asigurarea pe termen lung a stabilității prevederilor 
Codului Fiscal.
7
 
Sistemul fiscal românesc cuprinde foarte multe impozite și taxe.. Acest lucru 
reprezintă un mare dezavantaj și pentru oamenii de afaceri care doresc să își înființeze o 
afacere, dar care se împiedică de acest număr mare de obligații, care se schimbă de la o zi 
la alta, creând mari probleme în determinarea cu exactitate, de către oamenii de afaceri, a 
unor bugete stabile respectiv a unor strategii coerente de afaceri.  
 
I.2 Deficiențe și metode de îmbunătățire ale sistemului fiscal românesc 
 
Sistemul fiscal din România este unul dintre cele mai dinamice sisteme din lume, 
dar dacă măsurile fiscale sunt greșite acestea pot avea consecințe devastatoare și un 
impact negativ asupra domeniului de business.
8
  
                                                           
6
 http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Cod_fiscal_norme_2011.htm  
7
  Geogeta Vintilă, „ Fiscalitate. Metode și tehnici fiscale”, Editura Economică, Ediția II, București, pag. 
17.  
8
 http://www.wall-street.ro/slideshow/Finante-Banci/93334/Un-sistem-fiscal-mai-predictibil-Vezi-solutiile-
propuse-de-mediul-de-afaceri/4/Impactul-cresterii-TVA-asupra-economiei.html#slide_title
7 
Fiscalitatea țării noastre este domeniul care a suferit cele mai multe schimbări în 
ultima perioadă, schimbări care s-au produs fie într-un ritm prea alert, fie într-un ritm 
mult prea lent, ceea ce a concluzionat în conștiința contribuabililor că fiscalitatea este 
factorul destabilizator al dezvoltării sistemului fiscal românesc.  
Dar în ciuda unor armonizări cu cadrul de reglementare european sau introducerea 
cotei unice de impozitare începând cu anul 2005, capacitatea administrativă deficitară 
este în continuare denumită veriga slabă a sistemului fiscal românesc.  
Evoluția remarcabilă a legislației fiscale care a început în 2004 prin unificarea 
reglementărilor fiscale într-un singur Cod, a fost umbrită de incapacitatea statului de a-și 
respecta principiile fundamentale asumate, și anume eficiența și certitudinea impunerii, 
stabilitatea și predictibilitatea unui sistem fiscal sănătos.
9
 
Mediul de afaceri subliniază faptul că ar fi nevoie în primul rând de măsuri de 
remediere a situației actuale și după aceea de măsuri de stimulare fiscală din partea 
Ministerului Finanțelor Publice. Se pune accentul pe o nevoie a autorităților de a crea o 
strategie fiscală pe termen mediu și lung și pe o diminuare a frecevenței modificărilor 
legislative. Stabilitatea legislației este punctul cheie pentru existența unui mediu de 
afaceri propice.  
Fiscalitatea din România a devenit una dintre obsesiile oamenilor de afaceri, și a 
contribuabililor mici. Anul 2010 a fost caracterizat de o fiscalitate excesivă, statul nu și-a 
onorat obligațiile de rambursare a TVA-ului în termenele stabilitate ceea ce a dus la o 
diminuare a resurselor financiare ale firmelor. O altă problemă spinoasă cu care se 
confruntă firmele din România este aceea a incoerenței și a lipsei de stabilitate a 
legislației, în multe cazuri modificările legislative fiinf publicate în Monitorul Oficial cu 
o zi înainte de a intra în vigoare.
10
 
Dacă ne raportăm la alte state membre, în țara noastră fiscalitatea este redusă la 
impozitul pe venit, salarii și TVA, numărul mare de taxe reprezintă o mai mare problemă, 
și piedică. De exemplu, impozitul pe venit de 16% din țara noastră se află pe locul 4 în 
Uniunea Europeană în ce privește nivelul de taxare. Cel mai mic nivel de taxare îl are 
Bulgaria de 10%, urmat de Cehia și Letonia cu 15%. La polul opus, țările cu un impozit 
foarte ridicat pe venit sunt Danemarca, cu un nivel al impozitului pe venit care poate 
                                                           
9
http://www.deloitte.com/assets/DcomRomania/Local%20Assets/Documents/RO/Tax%20and%20Legal/ro
_TaxSurvey_102309.pdf 
10
 http://www.mytex.ro/eveniment/ajuta-sistemul-fiscal-din-romania-la-dezvoltarea-mediului-de-
afaceri_251384.php
8 
ajunge până la 62%, sau Suedia cu 56% și altele.
11
 În acest caz, un rol important l-ar avea 
eradicarea birocrației, deoarece trebuiesc depuse foarte multe acte și documente, iar 
controalele efectuate într-un număr prea mare duc la blocarea activității micilor agenți 
economici.  
La începutul anului 2005 s-a introdus cota unică de impozitare a profitului de 16% 
și reglementările acestuia înr-o manieră unitară, împreună cu celelalte impozite și taxe în 
cadrul Codului Fiscal. Astfel s-au creat premisele unui cadru de reglementare benefic, 
ușor de înțeles și de pus în practică. 
Companiile din domeniul afacerilor afirmă că legislația fiscală aferentă impozitului 
pe profit este una greu de înțeles uneori, parte a textelor din lege fiind ambigue, neclare și 
pline de lacune.Un exemplu actual în condițiile de criză în care ne aflăm, este scoaterea 
din evidență a creanțelor neîncasate și tratamentul fiscal aferent ( impozitul pe profit în 
paralel cu TVA-ul).  
Tot în cazul impozitului pe profit, există o deficiență în ce privește lipsa de 
predictibilitate și certitudine a impunerii. Modificările care sunt aduse de cele mai multe 
ori, sunt în cursului anului financiar și nu anterior, ceea ce provoacă modificări majore în 
bugetele de cheltuieli previzionate și au un impact și asupra marjei de profit estimată. 
„Un exemplu în acest sens vizează modificările aduse în primul semestru al anului 2009, 
când baza de impozitare a crescut prin eliminarea deductibilității cheltuielilor cu 
combustibilul pentru autoturismele deținute de companii.”
12
 
Deși introducerea cotei unice de impozitare a fost o decizie importantă luată de 
România, aceasta nu este suficientă dacă sistemul fiscal nu este reformat în ansamblul lui. 
Ar fi nevoie de o reformă la nivelul tuturor impozitelor și taxelor pentru companii, nu 
doar la impozitul pe profit, pentru a se obține efecte benefice.  
Un alt impediment în funcționarea eficientă a sistemului fiscal este perioada medie 
de timp în care contribuabilii își achită toate impozitele și taxele astfel pentru ca o 
companie din România să își plătească toate impozitele și taxele are nevoie de circa 202 
ore, un timp mediu, în timp ce în Luxemburg, același proces poate fi făcut în numai 59 de 
ore.
13
 
 Odată cu aderarea la Uniunea Europeană, legislația TVA-ului a devenit mai 
complexă, această atât prin aplicarea corectă a taxei, cât și prin implementarea unui 
                                                           
11
 http://business.ro/content/view/100255/9/  
12
 Idem  
13
 http://www.evz.ro/detalii/stiri/cel-mai-slab-sistem-fiscal-din-ue-827902.html
9 
sistem complex de monitorizare și raportare a tranzacțiilor de bunuri și servicii pe 
teritoriul comunitar. În acest context complexitatea TVA-ului a crescut considerabil, ceea 
ce a determinat și apariția de nemulțumiri în rândul companiilor din cauza legislației, pe 
care aceștia o consideră complicată sau chiar foarte complicată de pus în practică. TVA-
ul reprezintă aspectul cel mai problematic pe care autoritățile îl au în relațiilor lor cu 
contribuabilii. Dificultatea aplicării TVA-ului apare din cauza lipsei normelor specifice în 
legislație sau din cauza diferitelor interpretări oficiale ale autorităților fiscale cu privire la 
punerea în practică a anumitor operațiuni.  
Majorarea cotei TVA-ului de la 19% la 24% a fost o decizie economică greșită, iar 
politicienii care au adoptat această măsură au creat o eroare chiar și pentru ei, prin 
majorarea TVA-ului, deoarece fără o majorare de TVA creșterea economică s-ar fi 
produs mult mai repede. Conform raportului ANAF creșterea TVA-ului a dus la un 
impact pozitiv asupra veniturilor bugetare în luna august 2010. Acest impact a fost de 
scurtă durată, pentru că la nivel macroeconomic s-a constatat o scădere a veniturilor 
populației și astfel scăderea veniturilor bugetare din impozitul pe venit.
14
 
Această creștere a TVA-ului a fost resimțită din plin la nivelul ramurilor 
industriale, în ce privește costurile cu prefinanțarea noilor investiții. Majorarea TVA-ului 
a dus și la închiderea multor activități din domeniul transportului sau distribuției. În 
domeniul accizelor, creșterea TVA-ului a dus la creșterea prețurilor accizabile, cu 
implicații directe asupra amplificării fenomenului evazionist din acest sector.  
Soluțiile propuse pentru diminuarea fenomenului de evaziune vizează modalitățile 
de creștere a gradului de conformare voluntară, introducerea controlului electronic, 
introducerea grupului de TVA în cazul contribuabililor mici și mijlocii, precum și o 
reducere a  cotei TVA-ului la produsele agroalimentare.
15
 
Specialiștii din domeniul economic consideră că o consolidare fiscală a TVA-ului 
ar duce la o îmbunătățire considerabilă a veniturilor bugetare, astfel încât un grup de 
companii cu aceeași acționari, să devină contribuabil unic pentru toate companiile 
grupului.
16
 
În prezent legislația fiscală este reglementată de Codul Fiscal, Normele 
Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, Codul de Procedură Fiscală, și cel puțin alte 
                                                           
14
 http://www.wall-street.ro/slideshow/Finante-Banci/93334/Un-sistem-fiscal-mai-predictibil-Vezi-
solutiile-propuse-de-mediul-de-afaceri/4/Impactul-cresterii-TVA-asupra-economiei.html#slide_title 
15
  Idem  
16
  Idem