Actiunea in constatarea incalcarii tratatelor comunitare

Aderand la Comunităţile europene statele membre şi-au asumat obligaţia de a integra în ordinea juridică proprie normele dreptului comunitar fără ca în acest mod să fie afectată suveranitatea.Pentru că statele şi-au asumat în mod liber aceste obligaţii,este normal ca ele să fie şi aduse la îndeplinire.În caz contrar,Tratatele instituie o procedură prin care acestea sunt trase la răspundere.Comisia are in acest sens un rol foarte important,ea putand acţiona în instanţă statul.O trăsătură foarte importantă a acestei proceduri o reprezintă necesitatea unei faze necontencioase,cu putine exceptii cand ea nu este obligatorie dar se poate uza de ea.Subiectele capabile sa uzeze de acţiunea în cauză sunt expres şi limitativ prevăzute.În primul rând Comisia ce are o competenţă generală,statele membre ce au tot o competenţă generală dar subsidiară,îar în domenii strict prevăzute,B.E.I.şi B.C.E..Deşi nu există unanimitate de opinii în privinţa reţinerii competenţei acestor două bănci,prevederile Tratatului sunt clare.Cât priveşte calitatea de pârât,deşi in unanimitate se apreciază că nu poate fi deţinută decât de stat-el răspunzând pentru conduita tuturor organelor sale-,suntem de părere că în cazuri limitativ prevăzute,calitatea procesuală pasivă revine Băncilor Naţionale ale statelor membre şi nu statelor ce vor răspunde pentru conduita acestor organe.O condiţie esenţială o reprezintă interesul în lipsa căruia nu se justifică acţiunea.Evident,acesta trebuie sa existe în viziunea reclamantului,existenţa în realitate făcând obiectul litigiului şi fiind apreciată de instanţă.O altă problemă o reprezintă sfera încălcării.E vorba de tot felul de încălcări,acţiuni si inacţiuni.Nu are importanţă vinovăţia statului şi deşi in practică se invocă fel de fel de cauze justificative ale unui comportament contrar dreptului comunitar,există o tendinţă de respingere a lor.Cât priveşte termenul de drept comunitar,el trebuie interpretat în sensul cel mai larg,aşa încât,deşi acţiunea se intitulează acţiune în constarea încălcării Tratatelor comunitare,în realitate e vorba de orice norme de drept comunitar,nu doar cele principale.În acest sens prezintă relevanţă faptul că cele mai multe încălcări privesc directivele,norme secundare.Hotărârea C.J.E.este obligatorie dar nu se poate executa silit din raţiuni de protecţie a suveranităţii statale,însă nerespectarea dă dreptul la o nouă acţiune similară care însă prezintă câteva particularităţi,şi la capătul căreia se poate impune plata unei sume de bani ce nu reprezintă amendă ci o sancţiune administrativă al cărei scop e să fie determinat statul să înceteze încălcarea.Mai nou,Tratatele au instituit şi alte modalităţi de sancţionare în scopul de a determina statul să înceteze încălcarea.O atenţie deosebită în ceea ce ne priveşte se îndreaptă asupra conformităţii normelor naţionale cu cele comunitare privitor la taxa de prima înmatriculare a autoturismelor second-hand provenite din statele U.E..