Rememorari ale vietii cotidiene din timpul comunismului, intr/un oras provincial. Studu de caz: Drobeta Turnu Severin

=pagina5= Preliminarii Prin lucrarea de faţă ne propunem recuperarea memoriei colective aferente unui experiment social considerat a fi falimentar la scară mondială. Lucrarea noastră, pornind de la experienţele individuale către mizele colective, redă viaţa de zi cu zi a locuitorilor dintr-un oraş provincial: Drobeta Turnu Severin în timpul comunismului. Aria tematică propusă se integrează în multidimensionalitate interdisciplinarităţii paletelor oferite de sociologie, psihologie şi istorie, în general, dar, ca domenii, ramuri concrete de investigare a morfologiei (şi fenomenologie) socialului, această lucrare se conexează axei Sociologia vieţii cotidiene- Sociologia memoriei colective/Sociale- Psihologie Socială. Pe cuprinsul acestei lucrări se interferează elemente de, în principal, Sociolingvistică, Sociologia Opiniei Publice, Antropologie Socială şi Culturală, Etnologie, Sociologia Comunităţilor Teritoriale, Politologie şi Sociologia Politicului Sociologie Urbană dar şi alte ramuri ale sociologie. Prin acest demers nu dorim participarea la „procesul comunismului”, prin demersurile de creditare/discreditare a formelor de manifestare socială din timpul comunismului, ci o şansă pentru „adevăratul chip al infernului roşu spre al restitui memoriei colective”(Kligman, 2000:370). „În centru cercetărilor specifice istoriei cotidianului şi scrierii ei se situează activităţile şi truda celor cărora le este asociată eticheta, pe cât de evocatoare, pe atât de imprecisă, de «oameni mici»(sa). Ea se referă la muncă şi la timpul liber [al acestor oameni], la maniera lor de a locui sau la lipsa unui habitat stabil, la felul în care se hrănesc sau suferă de foame, la felul cum iubesc sau urăsc, le certuri, înţelegeri, amintiri şi angoase, la speranţele de viitor... Importante pentru această istorie orală sunt viaţa şi supravieţuirea celor fără nume ale istoriei, cu necazurile cotidiene şi defulările lor ocazionale.”(LÜDTKE, 1994:1) şi dacă sociologii nu sunt interesaţi de viaţa colectivităţilor umane, a oamenilor mărunţi ai istoriei, atunci cine să facă acest demers? Oamenii din infernul roşu au trăit o experienţă traumatizantă, România din perioada comunistă era o altă lume cu alte valori. Pe parcursul acestei lucrări îi vom întâlnii pe cei ce au suferit în comunism, pe cei ce au fost supuşi unor atrocităţi fără precedent, dar şi pe cei ce pentru care comunismul a reprezentat o oportunitate viabilă de evoluţie (profesională şi nu numai). „Indiferent dacă este un joc solitar, social ori dramatic al copilăriei, un rit de trecere al adolescenţei o nuntă sau un banchet cu ocazia pensionării, întotdeauna relatăm, cu cuvintele proprii, episoade şi capitole din povestea vieţii noastre, aşa cum le trăim şi le retrăim prin acţiunile, creaţiile şi comportamentele noastre zilnici.”(AKINSON, 2006:19)