Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

Actiunea in constatarea incalcarii tratatelor comunitare

Aderand la Comunităţile europene statele membre şi-au asumat obligaţia de a integra în ordinea juridică proprie normele dreptului comunitar fără ca în acest mod să fie afectată suveranitatea.Pentru că statele şi-au asumat în mod liber aceste obligaţii,este normal ca ele să fie şi aduse la îndeplinire.În caz contrar,Tratatele instituie o procedură prin care acestea sunt trase la răspundere.Comisia are in acest sens un rol foarte important,ea putand acţiona în instanţă statul.O trăsătură foarte importantă a acestei proceduri o reprezintă necesitatea unei faze necontencioase,cu putine exceptii cand ea nu este obligatorie dar se poate uza de ea.Subiectele capabile sa uzeze de acţiunea în cauză sunt expres şi limitativ prevăzute.În primul rând Comisia ce are o competenţă generală,statele membre ce au tot o competenţă generală dar subsidiară,îar în domenii strict prevăzute,B.E.I.şi B.C.E..Deşi nu există unanimitate de opinii în privinţa reţinerii competenţei acestor două bănci,prevederile Tratatului sunt clare.Cât priveşte calitatea de pârât,deşi in unanimitate se apreciază că nu poate fi deţinută decât de stat-el răspunzând pentru conduita tuturor organelor sale-,suntem de părere că în cazuri limitativ prevăzute,calitatea procesuală pasivă revine Băncilor Naţionale ale statelor membre şi nu statelor ce vor răspunde pentru conduita acestor organe.O condiţie esenţială o reprezintă interesul în lipsa căruia nu se justifică acţiunea.Evident,acesta trebuie sa existe în viziunea reclamantului,existenţa în realitate făcând obiectul litigiului şi fiind apreciată de instanţă.O altă problemă o reprezintă sfera încălcării.E vorba de tot felul de încălcări,acţiuni si inacţiuni.Nu are importanţă vinovăţia statului şi deşi in practică se invocă fel de fel de cauze justificative ale unui comportament contrar dreptului comunitar,există o tendinţă de respingere a lor.Cât priveşte termenul de drept comunitar,el trebuie interpretat în sensul cel mai larg,aşa încât,deşi acţiunea se intitulează acţiune în constarea încălcării Tratatelor comunitare,în realitate e vorba de orice norme de drept comunitar,nu doar cele principale.În acest sens prezintă relevanţă faptul că cele mai multe încălcări privesc directivele,norme secundare.Hotărârea C.J.E.este obligatorie dar nu se poate executa silit din raţiuni de protecţie a suveranităţii statale,însă nerespectarea dă dreptul la o nouă acţiune similară care însă prezintă câteva particularităţi,şi la capătul căreia se poate impune plata unei sume de bani ce nu reprezintă amendă ci o sancţiune administrativă al cărei scop e să fie determinat statul să înceteze încălcarea.Mai nou,Tratatele au instituit şi alte modalităţi de sancţionare în scopul de a determina statul să înceteze încălcarea.O atenţie deosebită în ceea ce ne priveşte se îndreaptă asupra conformităţii normelor naţionale cu cele comunitare privitor la taxa de prima înmatriculare a autoturismelor second-hand provenite din statele U.E..

Mostra/Nascondi contenuto.
6 CAP.I ACŢIUNEA ÎN CONSTATAREA ÎNCĂLCĂRII TRATATELOR COMUNITARE 1.1.Noţiune şi repere legislative Prevederile Tratatelor comunitare nu definesc acţiunea în constatarea încălcării Tratatelor comunitare, fapt pentru care ea a fost definită în special prin prisma calităţii Comisiei de gardian al Tratatelor comunitare, ca fiind instrumentul juridic pe care îl are la dispoziţie Comisia pentru a asigura supravegherea respectării dreptului comunitar 1 . Pe marginea acestei definiţii am putea face totuşi câteva observaţii. În primul rând definirea ca „instrumentul juridic”, ar fi de natură să creeze impresia că această acţiune ar fi singura modalitate prin care se realizează controlul asupra modului în care statele membre îşi respectă obligaţiile rezultate din dreptul comunitar. Ori, în baza principiului rangului prioritar al dreptului comunitar faţă de dreptul intern, există şi posibilitatea de a acţiona prin intermediul instanţelor naţionale 2 . Pe de altă parte ea e prea restrânsă, limitând sfera posibililor titulari ai dreprului de acţiune la Comisie şi lăsând în afara ei alte subiecte pe care înseşi Tratatele comunitare le prevăd în mod explicit. Este adevărat că posibilitatea Comisiei de a folosi acest instrument rezultă din însuşi rolul ei în sistemul instituţional comunitar şi anume acela de a supraveghea la respectarea dreptului comunitar. Dar nici ceilalţi posibili titulari ai dreptului de acţiune nu trebuie neglijaţi; de altfel, prevederile Tratatelor comunitare dau posibilitatea oricărui stat membru de a sesiza Curtea în cazul în care se presupune că un alt stat nu-şi îndeplineşte o obligaţie ce-i revine în virtutea Tratatului(art.227 Tr.CE). Mai mult decât atât,art.237 Tr.CE conferă această posibilitate Băncii Euopene de Investiţii în legătură cu neîndeplinirea de către un stat membru a unei obligaţii ce rezultă din statutul B.E.I.; şi nu în ultimul rând aceste competenţe sunt recunoscute de acest articol şi Băncii Centrale Europene prin Consiliul acesteia. Prin urmare, reţinând aceste aspecte, am putea încerca să definim acţiunea în constatarea încălcării tratatelor comunitare ca fiind un instrument juridic aflat la 1 D.M.Bârlog-„Consideraţii privind unele acţini judiciare în dreptul comunitar”-Revista română de drept comunitar,nr.1/2006,pag.86 2 M.Mihăilă-„Drept instituţional comunitar”-Ed.Lumina-Lex,Bucureşti, 2002,pag. 186

International thesis/dissertation

Facoltà: Drept

Autore: Constantina Ionescu Contatta »

Composta da 49 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 167 click dal 12/10/2007.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.