Questo sito utilizza cookie di terze parti per inviarti pubblicità in linea con le tue preferenze. Se vuoi saperne di più clicca QUI 
Chiudendo questo banner, scorrendo questa pagina, cliccando su un link o proseguendo la navigazione in altra maniera, acconsenti all'uso dei cookie. OK

Procesul descentralizarii in Romania

Lucrarea se adreseaza inh special studentilor.Sub forma de referat ea aboreaza de o maniera absolut originala problematica centralizarii si descentralizarii in Romania, alternanta lor, avantaje si dezavantaje. In cel mai semnificativ cap.ea se opreste asupra situatiei prezente punand fata in fata legile-cadru 339/04 si 195/06, analizand detaliat unele din cele mai semnificative aspecte, cateva dintre deficientele legii 195/05 care o fac dificil daca nu chiar imposibil de implementat,solutii pentru o viitoare propunere de lege ferenda.

Mostra/Nascondi contenuto.
3 PROCESUL DESCENTRALIZĂRII ÎN ROMÂNIA 1. Descentralizarea administrativă-modalitate a relaţiei dintre administraţia publică centrală şi cea locală. 1.1.Noţiuni introductive De-a lungul istoriei, orice stat fără deosebire de structura sa de stat unitar sau federal, de forma de guvernământ, regimul politic, s-a confruntat cu tendinţe diferite: fie tendinţa spre unitate, fie spre diversitate. Doctrina e de părere că iniţial centralizarea şi descentralizarea nu au fost noţiuni juridice, ci exprimau tendinţele politicii administrative legate de istorie, regim, cerinţe practice. Odată cu dezvoltarea ca ştiinţă a dreptului administrative ,ele au luat formele prin care se concretizează în prezent, apărând ca principii ce rezolvă cele două tendinţe opuse manifestate în guvernarea fiecărui stat. Necesitatea existenţei lor se datorează faptului că statul caracterizat prin cele trei attribute, are nu doar atribuţia reprezentării populaţiei de pe un anumit teritoriu dar şi îndatorirea de a soluţiona problemele celor pe care îi reprezintă. Cu interesele şi problemele nu sunt neschimbate,ci diferă de la o colectivitate la alta, de la un individ la altul, s- au căutat diferite modalităţi de reprezentare la cel mai bun nivel a acestora. Astfel s-a recurs la împărţirea în unităţi administrativ-teritoriale, împărţire ce nu afectează cu nimic unitatea şi indivizibilitatea statului, iar interesele generale, comune tuturor membrilor societăţii au continuat să fie reprezentate de autorităţile centrale, în vreme ce autorităţile unităţilor administrativ- teritoriale au primit sarcina reprezentării intereselor acestora. Pentru ca unităţile administrativ- teritoriale să-şi poată îndeplini atribuţiile, lor li s-a recunoscut personalitate juridică, autonomie locală şi dreptul de a-şi rezolva propriile probleme. Putem vorbi în acest caz de descentralizare. Însă cum întotdeauna s-a căutat cea mai eficientă modalitate de reprezentare a intereselor cetăţenilor, pe lângă descentralizare s-au creat şi alte regimuri juridice specifice: centralizarea şi deconcentrarea. Şi fără a intra în conflict cu aceste trei principii clasice, în ultimul timp în Franţa se vorbeşte în literatura de specialitate şi despre un principiu al delocalizării 1 , dar delocalizarea nu atinge cu nimic principiul descentralizării, pentru că spre deosebire de acesta, care semnifică 1 A.Iorgovan-’’Tratat de drept administrativ’’-vol.1ed.III,All Beck,Bucureşti,2001.

International thesis/dissertation

Facoltà: Drept

Autore: Constantina Ionescu Contatta »

Composta da 25 pagine.

 

Questa tesi ha raggiunto 138 click dal 16/10/2007.

Disponibile in PDF, la consultazione è esclusivamente in formato digitale.