Skip to content

Delapidarea

În legislaţia penală românească infracţiunea de delapidare este considerată o infracţiune de tradiţie, fiind incriminată atât în Codul penal de la 1864, cât şi în urmatoarele, evoluând de la o infracţiune săvârşită doar de funcţionarii publici spre o infracţiune săvârşită atât de funcţionarii publici, cât şi de orice funcţionar, apărând ambele forme de proprietate: publică si privată.

Prin ultima modificare legislativă, Noul Cod Penal, în vigoare din septembrie 2006, delapidarea cunoaşte o nouă încadrare în capitolul “Crime şi delicte contra intereselor publice săvârşite de către funcţionarii publici şi funcţionari”, păstrând în fapt acelaşi conţinut, cu unele mici precizări şi modificări de pedepse.

Diferenţierea între reglementarea din vechiul Cod penal şi reglementarea din Noul Cod penal prin încadrarea delapidarii intr-o altă categorie de infractiuni este mai mult una teoretică, decât practică, încercându-se a se pune accent mai mult pe relaţiile sociale afectate prin consumarea acestei infracţiuni în raport cu relaţiile patrimoniale.

Astfel, in Noul Cod penal se evidentiaza necesitatea ocrotirii unor relaţii sociale superioare în cadrul raportului funcţionar-angajator, prezumându-se chiar de la începutul relaţiei lor existenţa unei obligaţii de fidelitate a funcţionarului faţă de unitatea angajatoare, obligaţie izvorâtă din principiul bunei credinţe.

Schimbarea încadrării infracţiunii de delapidare denotă totodată o încercare de îmbunătăţire a relaţiilor sociale în general, faptul că se ia in considerare mai întâi afectarea echilibrului social prin săvârşirea acestei infracţiuni şi apoi cuantumul prejudiciului. Considerarea relaţiilor sociale înaintea prejudiciului patrimonial demonstreaza ridicarea gradului de civilizaţie a societăţii româneşti.

Neexistând o deosebire de conţinut între enunţurile din vechiul şi noul Cod penal, în stabilirea existenţei infracţiunii de delapidare se va porni tot de la prejudiciul patrimonial suferit concret de persoana juridică de drept public sau privat, stabilindu-se încadrarea juridică şi sancţiunea infracţiunii respective în temeiul relaţiilor sociale afectate, dar care vor fi evaluate în funcţie de mărimea prejudiciului suferit, realizându-se în acest mod varianta tip sau varianta agravată.

Având în vedere faptul că, în condiţiile economiei de piaţă, infacţiunea de delapidare se consumă sub forme tot mai complexe şi diversificate, de cele mai multe ori în concurs cu alte infracţiuni, consider că era necesară reîncadrarea acestei infracţiuni conform Noului Cod penal, accentuând astfel latura socială a acestei infracţiuni, îndeosebi în condiţiile aderării la Uniunea Europeană.

Devenind o infractiune care în primul rând lezează relaţiile sociale se realizează indirect o consolidare a educaţiei preventive în domeniu, aducând în prim plan valorile de convieţuire socială. În această ordine de idei, impactul asupra educaţiei preventive va fi mai eficient şi superior celui actual, iar reacţia socială mai intensă, conducând astfel la scăderea ponderii acestei infracţiuni în tabloul infracţiunilor, concomitent cu ridicarea nivelului de cultură şi civilizaţie al naţiunii române.

CONSULTA INTEGRALMENTE QUESTA TESI

La consultazione è esclusivamente in formato digitale .PDF

Acquista
Mostra/Nascondi contenuto.
CAP. I SCURT ISTORIC În dreptul vechi francez, ca şi la romani infracţiunea de delapidare se numea peculat sau furt de bunuri ale Statului (peculatus est furtum pecuniae publicae vel fiscalitis). Delapidarea, încă de la sorgintea sa, a fost menită să ocrotească “banii publici” de sustragerile comise de înşişi cei angajaţi să-i manipuleze. Conduita persoanei care săvârşeşte o asfel de faptă exprimă o dublă sfidare a legii penale: pe de o parte, prin vătamarea adusă patrimoniului unitătii, pe de altă parte prin încălcarea obligaţiei de fidelitate faţă de unitatea angajatoare. Infracţiunea este de tradiţie în legislaţia penală autohtonă. În Codul penal de la 1864, delapidarea era incriminată în art. 140 sub denumirea de “sustracţiuni comsie de depozitarii publici”, iar în Codul penal din 1936 art. 236 o incrimina într-o redactare apropiată de forma Codului Penal de la 1968 şi mult mai apropiată sistematic de forma Noului Cod Penal, curpins în Legea nr. 301 din 28 iunie 2004, care va intra în vigoare la data de 1 septembrie 2006, potrivit dispozitiilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 58 din 23 iunie 2005 pentru modificarea Legii nr. 301/2004 - Codul penal si a Legii nr. 294/2004 privind executarea pedepselor si a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Astfel, în Codul penal, Regele Carol al II-lea, explicat de Const. Viforeanu, Eugen Petit, Nicolae I. Tânoviceanu, Editura “Adevărul” S.A., 1936, Delapidarea apare în Titlul III, Crime şi delicte contra administraţiei publice, Capitolul I, Delicte săvârşite de funcţionarii publici, Sectiunea I, Delapidarea (alături de Sectiunea II: Nedreptele luări, Secţiunea III: Neglijenţa în serviciu, Secţiunea IV: Refuzul de serviciu datorit legalmente, Secţiunea V: Abuzul de putere). Text incriminator: “Art. 236. – Functionarul public care-şi însuşeşte sau deturnează bani sau alte lucruri mobile, ce îi sunt date, în virtutea funcţiunii sale, spre administrare sau păstrare, comite delictul de delapidare şi se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 4 la 6 ani, amenda de la 5.000 la 10.000 lei şi interdictie corecţională de la 2 la 5 ani. În toate cazurile judecătorul poate pronunţa prin hotararea de condamnare şi pierderea drepturilor la pensiune.” 2

CONSULTA INTEGRALMENTE QUESTA TESI

La consultazione è esclusivamente in formato digitale .PDF

Acquista
Il miglior software antiplagio

L'unico servizio antiplagio competitivo nel prezzo che garantisce l'aiuto della nostra redazione nel controllo dei risultati.
Analisi sicura e anonima al 100%!
Ottieni un Certificato Antiplagio dopo la valutazione.

Informazioni tesi

  Autore: Maria Cojocaru (Zurini)
  Tipo: International thesis/dissertation
  Anno: 2006
  Università: Universitatea "Spiru Haret", Bucureşti
  Facoltà: Drept
  Corso: Drept
  Lingua:
  Num. pagine: 74

FAQ

Per consultare la tesi è necessario essere registrati e acquistare la consultazione integrale del file, al costo di 29,89€.
Il pagamento può essere effettuato tramite carta di credito/carta prepagata, PayPal, bonifico bancario.
Confermato il pagamento si potrà consultare i file esclusivamente in formato .PDF accedendo alla propria Home Personale. Si potrà quindi procedere a salvare o stampare il file.
Maggiori informazioni
Ingiustamente snobbata durante le ricerche bibliografiche, una tesi di laurea si rivela decisamente utile:
  • perché affronta un singolo argomento in modo sintetico e specifico come altri testi non fanno;
  • perché è un lavoro originale che si basa su una ricerca bibliografica accurata;
  • perché, a differenza di altri materiali che puoi reperire online, una tesi di laurea è stata verificata da un docente universitario e dalla commissione in sede d'esame. La nostra redazione inoltre controlla prima della pubblicazione la completezza dei materiali e, dal 2009, anche l'originalità della tesi attraverso il software antiplagio Compilatio.net.
  • L'utilizzo della consultazione integrale della tesi da parte dell'Utente che ne acquista il diritto è da considerarsi esclusivamente privato.
  • Nel caso in cui l’utente che consulta la tesi volesse citarne alcune parti, dovrà inserire correttamente la fonte, come si cita un qualsiasi altro testo di riferimento bibliografico.
  • L'Utente è l'unico ed esclusivo responsabile del materiale di cui acquista il diritto alla consultazione. Si impegna a non divulgare a mezzo stampa, editoria in genere, televisione, radio, Internet e/o qualsiasi altro mezzo divulgativo esistente o che venisse inventato, il contenuto della tesi che consulta o stralci della medesima. Verrà perseguito legalmente nel caso di riproduzione totale e/o parziale su qualsiasi mezzo e/o su qualsiasi supporto, nel caso di divulgazione nonché nel caso di ricavo economico derivante dallo sfruttamento del diritto acquisito.
L'obiettivo di Tesionline è quello di rendere accessibile a una platea il più possibile vasta il patrimonio di cultura e conoscenza contenuto nelle tesi.
Per raggiungerlo, è fondamentale superare la barriera rappresentata dalla lingua. Ecco perché cerchiamo persone disponibili ad effettuare la traduzione delle tesi pubblicate nel nostro sito.
Per tradurre questa tesi clicca qui »
Scopri come funziona »

DUBBI? Contattaci

Contatta la redazione a
[email protected]

Ci trovi su Skype (redazione_tesi)
dalle 9:00 alle 13:00

Oppure vieni a trovarci su


Non hai trovato quello che cercavi?


Abbiamo più di 45.000 Tesi di Laurea: cerca nel nostro database

Oppure consulta la sezione dedicata ad appunti universitari selezionati e pubblicati dalla nostra redazione

Ottimizza la tua ricerca:

  • individua con precisione le parole chiave specifiche della tua ricerca
  • elimina i termini non significativi (aggettivi, articoli, avverbi...)
  • se non hai risultati amplia la ricerca con termini via via più generici (ad esempio da "anziano oncologico" a "paziente oncologico")
  • utilizza la ricerca avanzata
  • utilizza gli operatori booleani (and, or, "")

Idee per la tesi?

Scopri le migliori tesi scelte da noi sugli argomenti recenti


Come si scrive una tesi di laurea?


A quale cattedra chiedere la tesi? Quale sarà il docente più disponibile? Quale l'argomento più interessante per me? ...e quale quello più interessante per il mondo del lavoro?

Scarica gratuitamente la nostra guida "Come si scrive una tesi di laurea" e iscriviti alla newsletter per ricevere consigli e materiale utile.


La tesi l'ho già scritta,
ora cosa ne faccio?


La tua tesi ti ha aiutato ad ottenere quel sudato titolo di studio, ma può darti molto di più: ti differenzia dai tuoi colleghi universitari, mostra i tuoi interessi ed è un lavoro di ricerca unico, che può essere utile anche ad altri.

Il nostro consiglio è di non sprecare tutto questo lavoro:

È ora di pubblicare la tesi